ALEXEI MARCOVICI

















***

nu-ți fie teamă
să dormi
pentru că nimeni nu poate să te vadă
deschis
iar când țipetele se adună
tu poți să vezi cu ochii închiși
cum
oamenii cerșesc dragoste


***

culoar făcut din plante verzi
și fețe dezordonate
pășesc atent să nu alunec
îmi simt inimile ridicate
dar oamenii aleargă prin zăpadă
cu bucăți din noi
se joacă de-a canibalii
cum ne jucăm și noi
când îți ajustezi sutienul cu un gest subtil
și te cuprinzi în brațe cu palma lipită de cot
ușile se deschid, direcția nord
încă mă gândesc la ce stație trebuie să cobor
au trecut 20 de ani de când a lăsat pentru prima oară urme în zăpadă
acum nu mai lasă urme
în zapadă
oamenii aleargă cu părți din noi


***

termite ieşeau din spatele meu
și-mi curgeau mușuroi pe umeri
dar tu ți-ai făcut burka din palme
și-ai gemut
îngrozită
ca într-un film mut

le urmăreai cu privirea
cum îmi curg pe umeri, pe piept
cum se confundă între ele
acoperindu-mă cu picioarele lor fragile
până la refuz

dorința de-a fi cu ele

după 35 de ani
lacrimi curg pe masa din bucătărie
mâncată de
termite
ies mușuroi din spatele meu



*** 

ți-am mângâiat scrisul care puțea a nepăsare
iar după ce m-am măsurat din amintiri
mi-am comandat o duzină de sicrie
identice

cineva m-a întrebat
de câte ori poate muri un om

eu mor de fiecare dată când voi vă treziți

odată a venit Kafka la înmormântarea mea
și a fost frumos



Alexei Marcovici (n. 27 decembrie 1996, Iași): Absolvent al Facultăţii de Filozofie din cadrul Universității „A. I. Cuza” din Iaşi.

Copyright © 2018 Alexei Marcovici
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.