CECILIA COȚOVAN

Tristețe, bucurie, două mâini și-o inimă

Când negrul colorează

în piept, pe mâini, pe față

c-o pensulă urâtă,

de tot dizgațioasă

îl tămânjesc

apoi îl șterg, 

dar parcă nu se lasă

încăpățânat se-ntinde

ca o mocirlă deasă..

devine apoi noroi

ia forme de pietroi

și-ncearcă să-și arate

a lui forță

și neagră duritate

lovind puternic

o inimă ce bate...

Dar inima nu-l lasă

e ea, o pătimașă

și scoate din cămașă

din dedesubtu-i fin

încet, ușor, chiar lin

o pensulă albastră.

O ține strâns în cele două mâini fragile

și desenează,

apoi pictează

în inimă

pe atrii și ventricule

seninul blând și pur 

cu-aroma fragilor,

parfumul florilor

și nume sfânt

al bucuriilor!

Corzi de pian

Nu, nu e nevoie

de un dans franțuzesc

pentru a amplifica

volumul sunetelor de pian,

ajung doar pașii mei timizi

ce pășesc prin glasul naturii

pași ce se pot armoniza ușor

cu orice instrument desăvârșit

de muzică clasică, 

de muzică pop

sau de universul jazzului,

dar pășind pe pian

și călcând o singură clapă,

cea mai "corectă" dintre toate

se aude vibrând

pe loc un cântecel

ce răsună în larg

vibrează aproape

trimite ecou

și cântă pe clape.

Liman

Pe apa limpede și cristalină 

plutesc 

vise

dor

iubiri

dorințe

neputințe

rătăciri

amar

vechi epave ruginite...

vorbe mari răstălmăcite...

Dacă marea ar fi rea

ne-ar pârî nemulțumirea

poate că

și fericirea

doar epavelor rămase

nu vapoarelor frumoase

ce se-apropie de țărm

ceas de ceas

cu drag 

cu dor

și-ale noastre gânduri

fapte

nu vor fi în veci deșarte

vor prinde elan 

de vrem

marea'ntreagă s-o străbatem

dar totuși să nu ne-abatem

și de țărm.

Strugure de toamnă cu ochi albaștri

Strugure albastru

Cu iris în privire

Eu mă uit la tine

Tu te uiți la mine...

Ne privim, ne alintăm într-un parfum tomnatec

Tu, strugure cu bob albastru

Eu, suflet mic cu ochi albastru...

Te privesc

Și nu te gust...

Doar te ating.

Îmi ești drag

Îmi ești albastru...

Las toamna să te răsfețe

Pe tine.

Dar pe mine?

O las... doar să mă învețe...

Dorul toamnei ce revine,

Întâlnirea mea cu tine...

Deci,

Nu fi supărat tu strugure albastru,

Te coci iar și iar pe rânduri,

Voi veni,

Te voi privi

An de an,

Te țin în gânduri

Pe tine strugure de vie... tu strugure albastru

Te țin și te voi ține minte... spune un simplu ochi albastru!

Ba doi!

Trenul Express

Are doar două gări

Și o valiză...

Din care plec și vin

Mă'ntorc și iar revin.

Niciuna dintre gări nu are

Tichete, săli de așteptare și nici măcar ore de plecare.

Noaptea când liniștea plutește

Îmi aranjez cu grijă valiza pe una din banchete,

Valiza'n care port cu drag

Amintiri frumoase, gânduri și oameni ce m-atrag...

Mi-e drag de trenul meu

Că el iubește

natura șerpuind

Pe lângă mări albastre, piscuri de munți și-o Dunăre... pe care o aud șoptind

Că trenul se îndreaptă 

Spre gara ce o port în gând.

Note despre mine însămi:

Poezia!

...gânduri desenate, imagini scrise, slove pictate, amalgam de vise, culori în frânturi de inimi și minte, suflu și respir în vârf de peniță...

Cecilia Coțovan: M-am născut și am crescut la țară, într-un sat de prin Vaslui, un copil cam timid, trist, sensibil, închis și "neînțeles"... De la 14 ani am plecat la Iași unde am urmat un liceu economic, aceeași fire închisă, visătoare... Au urmat apoi câteva luni în care am intrat în universul copiilor, lucrând cu sufletele lor gingașe ca educatoare suplinitoare, timp în care mi-a sclipit ideea că vreau să studiez psihologia. Psihologia, de ce?!... cu gândul de a strivi puțin din cochilia proprie și apoi poate spre a deschide și alte cochilii. Prin 1999, datorită unor împrejurări, am ajuns în Grecia pentru un an, an la care s-au adunat încă 19 între timp. După unele probleme grave de sănătate am descoperit o terapie complementară, tehnica Bowtech pe care ulterior am studiat-o și cu care mă ocup și acum. În toți acești ani am avut și am două patrii, una natală și una "adoptată", împărțindu-mă mereu între ele.

Fire romantică și visătoare am îndrăgit mereu metaforele și transpunerea lor în versuri, dar încercările timide au rămas doar în notițe și au fost citite doar de mine. Abia acum am început să încondeiez versuri, fără a urmări o tehnică literară deocamdată, ci doar ghidată și îndrumată de simțirile și trăirile proprii. Cecile* 

Copyright © 2018 Cecilia Coțovan

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.