EMIL IULIAN SUDE

Poezii din din manuscrisul “paznic de noapte”:

Cele ce vin de unde cele ce vin la masă cu noi  

și Nechematul aflat până și în semnul crucii ne cere pâine şi vin. şi noi îi dăm din toate ale totului. şi începe Nechematul să ne ceară de tot de brusturi de gălbenele.

noi murmurăm ăsta ne face vreo

alifie. spune un lucru şi se dă pe altul. atât

se aseamănă cu ăla care a pus piatră peste piatră că luceşte da' nu străluce. vine el

să ne ceară repede ce i-am dat binevoitori.

credeam că suntem o sprijinire de sus în

jos aşa ca o gravitație inversă. şi ne-am

crezut trăitori şi nebuni întru poezia meşterului

ne miram de jumătatea care se miră de cealaltă jumătate. l-am ispitit ca nişte

babe care se roagă să nu plouă că nu au

ele umbrele.  nu ştiam că ori ori nu înseamnă

şi şi

când colo ăsta ne foloseşte să facă alifii

pentru poeții care vor veni

La  uşa invizibilă nu mai era niciun motiv

al aşteptării vreunei pauze

erau cu toții într-o pauză ieşeau orele afară pe hol  şi noi mai cu viață de atâta chimie ne îmbujorasem. 

ne întrebau elevii clasei a 5 a A de uşă. noi ştiam că era în locul uşii.  şi toată lumea se simțea vinovată cum o să mai stea până vine doamna profesor după sau înaintea  uşii unde clar nu mai era uşa din locul uşii.  

şi să vezi cum ducea mecanicul

pe tâmplar de balamale  să-l fixeze în

locul care ne întreba ce este cu el

întredeschis.

că noi deja ne gândeam cum să deschidem

şi să închidem tâmplarul.

Şoferul autobuzului 300

cred că ne urăşte sau autobuzul.

tacticos şterge volanul de praf

aprinde o țigară şi privirea lui plictisită

în partea opusă privirii noastre.

batem de zor la uşile acordeon

măcar ca pe nişte saci cu cartofi

să ne ducă şi pe noi

ce sărbătoare în autobuzul 300.

batem şi nu ni se deschide

mare lucru să fii şofer să

ai în mâinile tale viețile atâtor ca noi.

noi insistăm suntem zglobii imităm

bunătatea dăm cu pumnii în acordeonul vesel

jucăm şotron şi capitale îi arătăm cămaşile de pe noi ale cartofilor

Dresoare cum nu s-a mai văzut

un amant dintre noi şi un soț

fără degetul mare prin sângele lui

înflorea trestia de zahăr.  păsările

flamingo îi ieşeau din piept sperioase puse

pe curățenie. se

auzea că nu simțea nimic  nu

ştia dacă mai este femeie. se coborâse

din întâmplare un suflet într-un corp din întâmplare. tăiată pe jumătate ne arăta

câteodată unde au locuit ovarele

din hârtie creponată şi bebeluşii de pluş

o găleată cu storcător şi câteva mopuri

căutau iubirea prin toate ungherele pline

cu plase de păianjeni.

Mai venea câte unul lângă noi

de sărbători câte un stomac nou câte o ladă de bere. un pancreas găurit de sarmale

ne dădea semnale ce bine se trăia.

noi nu am crezut vreodată că se poate

muri şi de sărbătoarea de paşti.  pentru un moment credeam că numai coboară lumina

şi ziceam gata înviem. şi aveam lacrimi

în ochi de tristețe că iar se amâna învierea

noastră pentru înviere celor vii tot un fel

ca noi da ăştia aveau acces la cele de deasupra un fel de nemuritori ai momentului.

şi să ne mai îmbunăm mai luam stomacurile

şi gurile veniților de sărbători că eram o sumedenie 

de stomacuri şi guri  şi nu ne săturam

Fosta mea colegă îmi zicea pensionar

în autobuzul 300

numai eu mă aşezam pe un loc

gol. fosta mea colegă îmbrăcată la patru ace.

şi curată şi albă de mâncai murături

la fiecare masă. 

serviciul de pază era prilej de sărbătoare aşa de frumos era îmbrăcată

nu se aşeza niciodată pe câte un loc gol

zicea sa nu se murdărească de atâtea şezuturi ale altora şi gume de mestecat 

ea nu se ducea niciodată la wc-ul şcolii se ținea în ea nu voia să iasă afară

până se terminau cele 12 ore o vedeai cum

facea burtă şi se dădea de-a dura era singura colegă  de fiecare zi gravidă cu noi marinarii

de toate culorile hârtiei igenice.

se uitau chiorâş.  îşi dădeau coate bunicile şi fetele bătrâne cum

mă odihneam ca un pensionar. o bucată

de carne tocată cu ceapă cu orez cu ouă şi ardei iute

numai bun de împachetat

se ridicau prăpăstioase şi îşi scuipau în sân

zicând. ce bine că nu s-au măritat

Și ce fericire în bățul unui umeraş pe un cerc de metal.

de-a-dura o lume.  ploaia caldă să vină

să  înfunde cu crăci toate şanțurile unei

la țară o mare prăfoasă  şi scafandrii cu titanice de hârtie.

cuțitoaiele prăjite pe paiele nici foamea nici

frica de înec şi varză şi urzici cum bunica

scuipa pe geamuri la cocoane să ia spirtul

pentru copii să ducă

zarzavaturi nu de plastic să ne îndoape cu fuga spre joacă la porți mâinile întinse prin garduri să ceară gogoşi din făina albă 

cum numai vecinii bogați

să lipa lipa după noi zmeul de rățoi

ascunşii în zarzavaturi şi secete puii

din firele de cer o desfacere

de îmbrățişare moale nisipul

ceas de vară cu o oră înainte

Colega de la 24 pe mulți a iubit

când suna a gol se strângea la burtă

în toată fuga. dăruiam instant primeam instant.

îşi scoatea capetele blonde o puzderie pe înserat în luciul apei să ne facă în ciudă că mult a iubit. noi le croşetăm eşarfele distorsionate şi pelerinele galbene să le fie de cald. abia aşteptam

să le cadă florile şi să se coacă în vetre cu puțin zahăr . să muşcăm din ele până ne vor lumina. poate or vrea să rămână cusute

pe cer să arunce în noi cu praf şi semințe şi dovlece

şi cât ne rugam să ne dea trupuri de carne.

măcar broaşte dansatoare la degetul ei mic.

Şi mai aveam o oafă lângă noi

noaptea îşi trăgea cearceaful peste cap

să îi dăm şi noi o formă

schimba asta paznicii

când azepeuri când slipi. şi noi tot goi

o căutam cu degetele în ochii de pământ

să o vezi cum sforăia spre dimineață.

adormise într-o balenă cu colăcei. şira

spinării cum o puneai aşa stătea lungită

până se curba la orizont în brazdele dimineții

şi vorbăreață ne spunea că a îmbătrânit şi

nu mai producea nimic şi atârnă rotitoare

nicio ceapă niciun cartof nu mai răsărea

fără jumătatea ei de zi. că ea ne-a apropiat

pe toți şi numai la lăsarea ei o simțeam

mai bine în piepturi.

noi ne duceam orbecăind pentru ea

să o punem în ghivece.

Să-i fim de folos când numai folosim la nimic ea tot mai cere de la noi 

ce nu am avut şi ce o să avem ea cere  ne lasă una de răi şi ne ia cealaltă  tot aceeaşi de buni

de parcă ar fi  şi a vieții din viață

vrea să iasă la lumină o plantă şi ne

creşte pe lângă ceafă  ne face loc gol

de unde iese ea rămânem noi ce am 

rămas în  câteva gropi pline să ne împărțim

la ea în minciuni mărunte şi ne plezneşte

din burtă ca spicele de grâu din lipsa zilelor

o punem de spaima ei nu mai ştim să  ieşim din ea legați la ochi că tot trupul să fie un ochi 

al fricii cu aromă de piersici zici că e viața

însăşi pleonastica moarte

Emil Iulian Sude (n. 06 septembrie 1974): Membru al cenaclului „Geo Bogza” din Câmpina. A publicat în Oglinda Câmpinei, Mozaicul, Singur, Ziarul de Duminică, Impact cultural, ziarul Lumina, New York Magazin, Steaua, Viața Românească, Alchemia, Ramuri, Vatra, eCreator, Timpul, Revista 101 în limba ebraică, Sintagme Literare, Cervantes, Revista 33, Oglinda Literara, Boema, Luceafărul, Alchemia, Revista 13 Plus, Urmuz, Prăvălia Culturală, Confluenţe, Aşii români, ProDiaspora, Rromano vak (online) ș.a. Emil Iulian Sude a avut grupaje de poeme difuzate de Radio blue-green (2016) și Radio România Cultural (în emisiunea “Minutul de poezie” – redactor Daniela Drăghici). A participat la  atelierul de creație literară (prin concurs) M.N.R.L - Zilele Bucureştiului susținut de către Dan Mircea-Cipariu şi Florin Iaru.

Premii:

George Hanibal Văleanu - Roșu Vertical, 2001

Alexandru Tudor Miu - Geo Bogza, 2012

Traian Demetrescu (Premiul al doilea 2012, premiul al treilea 2013)

Revista Cuvinte (Premiul întâi 2016)

Nominalizat la concursul Lidia Vianu Translate

Premiul editurii Eurostampa 2016

Premiul al doilea la Concursul național de creație literară “Bronislava Wasj” (ediția întâi)

Premiul al doilea la Concursul “Andrei Mureșanu” (2016)

A publicat în antologiile:

Moștenirea Văcăreștilor (volum colectiv, 2013)

Antologia Renata Verejanu (2017)

Almanahul Sintagme Literare (2017)

Volume publicate:

Scărarul (publicat de Asociația Culturală Direcția 9, referinţe critice de Nora Iuga, editura Grinta, 2014; volum publicat și în limba ebraică în traducerea  lui Menachem M.Falek)

Chiar Nu (editura Eurostampa, referinţe critice Al. Cistelecan, Gabriel Nedelea, Nora Iuga, Ciprian Chirvasiu, Marian Ilea, Maria Dinu, Eugenia Țarălungă, Daniel Cristea-Enache, Constantin Trandafir, Florica Patan)

Copyright © 2018 Emil Iulian Sude

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.