MIA POPA
Nu știu cum le amesteci tu pe toate
că nu îți ies culorile la spălat.
Totdeauna e cerul pictat
cu albastru de Voroneț.
Totul poartă amprenta degetelor tale răzlețe
și nu are preț.
Din când în când,adulmeci chef de un nor,
răbdător, Dumnezeu țese o lacrimă
abia întrezărită de cunoscători.
Izbăvitor, soarele își aruncă năvodul peste zare...
Arareori e nevoie de amintiri,
să ne spălăm de păcate.
Culorile lor sunt pastelate
și te bucuri ca un copil.
Oprești tristețea la jumătatea drumului
cu un tril.
Ilicit, te mângâie privirea mea...
Amână pentru mâine lacrima de stea.
Totdeauna e cerul pictat
cu albastru de Voroneț.
Totul poartă amprenta degetelor tale răzlețe
și nu are preț.
Din când în când,adulmeci chef de un nor,
răbdător, Dumnezeu țese o lacrimă
abia întrezărită de cunoscători.
Izbăvitor, soarele își aruncă năvodul peste zare...
Arareori e nevoie de amintiri,
să ne spălăm de păcate.
Culorile lor sunt pastelate
și te bucuri ca un copil.
Oprești tristețea la jumătatea drumului
cu un tril.
Ilicit, te mângâie privirea mea...
Amână pentru mâine lacrima de stea.
Balerina
Poantele pierdute undeva,
Arlechinul nu o mai poate ține.
Ea ar vrea să cadă cortina,
Acolo unde se deschid ochii dimineții...
Irisul tău nu seamănă cu cel al regizorului de platou,
Umed, te scaldă aburul cafelei,
Ivărul nu mai ține amintirile
Evaporate de umărul arcadei sângerii....
Genele i se închid de zori cuminți,
Iubiri pustii.
Arlechinul nu o mai poate ține.
Ea ar vrea să cadă cortina,
Acolo unde se deschid ochii dimineții...
Irisul tău nu seamănă cu cel al regizorului de platou,
Umed, te scaldă aburul cafelei,
Ivărul nu mai ține amintirile
Evaporate de umărul arcadei sângerii....
Genele i se închid de zori cuminți,
Iubiri pustii.
Fantezie
de vară
Uneori, sar șotronul într-un picior,
Piciorul bun, că așa mă țin amintirile.
E greu când plouă,
Arcada ploii curge spre tine,
Ecuațiile matematice nu-mi ies,
Să-ți pot spune că mi-e dor...
Piciorul bun, că așa mă țin amintirile.
E greu când plouă,
Arcada ploii curge spre tine,
Ecuațiile matematice nu-mi ies,
Să-ți pot spune că mi-e dor...
Rezolv vara cu săritul într-un picior.
Răbufnește albastrul de dor,
Arcada ochiului adormitor...
"Rabdă, asta-i doar fantezie de vară"
Râzi ușor...
Răbufnește albastrul de dor,
Arcada ochiului adormitor...
"Rabdă, asta-i doar fantezie de vară"
Râzi ușor...
Indigo
N-am știut,
cum se zbat aripile păsărilor
cum se zbat aripile păsărilor
pierdute pe mare.
Eu,
cea care până ieri
cea care până ieri
nu am privit în ochii tăi,
Izbutisem să cred
că orice fereastră spre lume
se deschide.
Important e
să vrei.
Indigoul răsfrânt
în dimineața ochilor tăi
de-acum,
mântuiește aripa păsării
de fum.
Miroase a ceară,
a
sosiri,
a drum.
Mia Popa (Maria Popa, n. 3
martie 1960): A absolvit Facultatea
de Litere din cadrul Universității din
Craiova și este profesoară de Limba și literatura română în orașul Vlăhița
(Harghita). Mia Popa a debutat în antologia ''În căutarea sărutului
promis'' (editura Singur, 2014). Au urmat volumele de poezie “Iris pierdut” (2016) și ”Altă poveste fără regină” (2017) - la
aceeași editură. Popa Mia este colaboratoare a revistei “Literatura de azi”.
Copyright © 2018 Mia Popa
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment