ADINA IHORA
Cu primăvara-n plete hoinăresc
Pe-alei înmiresmate, longiline
Copacii-nalţi privirea-mi înverzesc
Timpanele îmi sunt de zumzet pline
Şi braţele ca nişte ramuri cresc
Croindu-şi drum frumos către lumină
Iar degetele, vii, înmuguresc
Făptura toată mi-e de sevă plină
Pe umeri mii de fluturi poposesc
Cu-aripile lor tandru mă dezmiardă
Magnolii mov pe tȃmple-mi înfloresc
Culorile-n văzduh încep să ardă
Nu m-aştepta iubite, îmi vuiesc
Arterele de dor ca o fanfară
Căci sufletul nebun azi mi-l hrănesc
Cu zbor de fluturi şi cu primăvară
Fii
Fii solul meu din care să rodesc
Să mă hrănesc din seva ta fecundă
Ce-n trupu-mi feciorelnic să pătrundă
Şi ca un crin suav să înfloresc
Fii râul meu în care să mă scald
Şi să mă spăl de vini şi de păcate
Redobândindu-mi dulcea puritate
A sufletului, preţios smarald
Fii vântul meu pe care să mă-ntind
Şi să mă las purtată-n zări, departe,
Uitând de rău, de tristeţe şi moarte,
Eternitatea în plete să-mi prind
Fii cerul meu pe care să m-aprind
Să strălucesc deplin întreaga noapte
Să ard ca o văpaie printre şoapte
Cu lumina-mi vie să te cuprind
Fii omul meu, trimisul meu ceresc
Care prin dragostea-i să mă înalţe
Picioarele-mi desculţe să le-ncalţe
C-un simplu, imuabil, «Te iubesc»!
Dor de
tine
Cu braţe întinse din umede luturi
Te-aştept ne-ntinată de dor să mă
scuturi
Să-mi smulgi din artere un vaiet de tubă
Ce-n cap mi se sparge cu-ecouri de hrubă
Te-aştept de neanturi duios să mă
vindeci
Şi cerul de lână murdară să-l spinteci
Lumina să-mi umple pupilele tulburi
Şi păsări măiastre să cânte în cuiburi
Să picuri o ploaie cu stropi de safire
Să-mi spele tristeţea şi numai iubire
Să-mi curgă în palme pe linia vieţii
Azurul te-aştept să-l redai dimineţii
Nu-mi trebuie daruri, te rog nu mai
pierde
Secunde ca veacuri, ia-ţi mantia verde
Şi vino pe aripi de roiuri de fluturi
Ţe-aștept cu credinţă de dor să mă
scuturi
Mă plouă
Mă plouă ploi perverse şi fatale
Din păr îmi scurg tandrele mângâieri
Şi dulcea urmă a palmelor tale
Dintr-un alt timp ce parcă a fost ieri
Mă plouă ploi cu aspră nărăvie
Din ochi îmi spală imaginea ta
Ce până azi a fost atât de vie
Şi sufletul stingher mi-l alinta
Mă plouă ploi ce mă strâng ca-ntr-un cleşte
Parfumul tău mi-l picură din nări
Îl iau cu ele pe furiş, hoţeşte,
Şi îl împrăştie în depărtări
Mă plouă ploi perfide, asasine,
Sărutul tău de pe buze mi-l şterg
Şi îmi îngheaţă-ncet sângele-n vine
Preschimbându-mi inima în aisberg
Mă plouă ploi viclene ce dezbină
Îmi fură de pe trup căldura ta
Ce mă-nvelea în nopţi fără lumină
Cu-o lungă mantie de catifea
Mă plouă ploi infame şi meschine
Mă înfioară cu stropi uzi şi reci
Îmi spală gândul ce-i prea plin de tine
Şi mi te scurgi în picuri mari şi pleci…
Mă plouă ploi perverse şi fatale
Din păr îmi scurg tandrele mângâieri
Şi dulcea urmă a palmelor tale
Dintr-un alt timp ce parcă a fost ieri
Mă plouă ploi cu aspră nărăvie
Din ochi îmi spală imaginea ta
Ce până azi a fost atât de vie
Şi sufletul stingher mi-l alinta
Mă plouă ploi ce mă strâng ca-ntr-un cleşte
Parfumul tău mi-l picură din nări
Îl iau cu ele pe furiş, hoţeşte,
Şi îl împrăştie în depărtări
Mă plouă ploi perfide, asasine,
Sărutul tău de pe buze mi-l şterg
Şi îmi îngheaţă-ncet sângele-n vine
Preschimbându-mi inima în aisberg
Mă plouă ploi viclene ce dezbină
Îmi fură de pe trup căldura ta
Ce mă-nvelea în nopţi fără lumină
Cu-o lungă mantie de catifea
Mă plouă ploi infame şi meschine
Mă înfioară cu stropi uzi şi reci
Îmi spală gândul ce-i prea plin de tine
Şi mi te scurgi în picuri mari şi pleci…
Note despre mine însămi:
Adina Ihora: Sunt o
ardeleancă în exil în București, cu sufletul uitat printre crestele munţilor ce
gâdilă cerul, pădurile mirosind a răşină şi pârâurile susurând printre pietre
rotunjite de atâtea mângâieri. Sunt un suflet de adolescentă captiv într-un trup
care n-a ştiut să-şi îngheţe devenirea. Când naivitatea mea
transilvano-adolescentină se izbeşte frontal de exigenţele necruţătoare ale
marelui oraş mă-nconjor cu toată forţa lăuntrică de scutul meu de poezie.
Poezia m-a vizitat în copilărie apoi m-a abandonat pentru multă vreme,
revenind la mine la vârsta maturităţii îmbrăcată într-o rochiţă vaporoasă de
folk. Am primit-o cu bucurie şi cu gratitudine şi o voi strânge în braţe cu
dragoste atâta vreme cât îi va plăcea compania mea. Când va voi să-şi redobândească
libertatea îi voi da drumul să zboare şi voi păstra în nări mirosul ei
ameţitor.
Copyright © 2018 Adina Ihora
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment