RALUCA MARIA POP

***

după ce mor

vreau să îmi donați organele

în mine vor avea încă loc războaie

să nu ridicați niciodată steagul alb în numele meu

sau al lacrimilor pe care le-am uscat pe pernele indiferente

să nu îmi ștergeți buzele

nu regret nici un „te iubesc” pe care l-au rostit

să nu vorbiți în numele meu

cuvintele nu mi-au făcut niciodată dreptate

fluturi, pace, iubire, somn

***

mai înghiți o pastilă de stomac

după ce ți-ai vârât cu forța dulciuri pe gât

pentru că nu ai alte vicii

și chiar și cei mai urâți dintre noi

trebuie să se descarce cumva

chiar și cei mai lași trebuie să își facă avânt

la un moment dat

îți mai amintești de adolescență

de visurile la care de atunci zidești

și pe care, ca un Dumnezeu responsabil,

le dărâmi constant

viitorul se construiește cu pastile

au mințit când au spus că vei ajunge o legumă

încă simți tot

și nimic nu te va elibera de asta

vreodată

***

inima mea este glezna fracturată a unei balerine inima mea este guma mestecată de pe talpa unui pantof inima mea este peștele înghițit de un rechin inima mea este rujul întins de pe oglindă inima mea este prima frunză care cade toamna inima mea este haina roasă-n cot inima mea este prima ședință la alcoolici anonimi inima mea este sângeriul mării când apune soarele inima mea este prima mână de pământ aruncată peste sicriu inima mea este prea aproape de tine

și doare

Raluca Maria Pop (n. 6 februarie 1989): S-a născut la Sibiu, are 29 de ani și a absovit un liceu cu profil ecologic. Își dorește să urmeze cursurile unei facultăți de pedagogie, visul ei fiind să ajungă educatoare. De câteva luni locuiește în Călărași și s-a concentrat pe lucrul cu copiii, lucrând la diferite locuri de joacă și ca bonă. Raluca Maria Pop mărturisește: Scriu în momentele în care am nevoie să mă descarc de anumite emoții, de cele mai multe ori negative. 

Copyright © 2018 Raluca Maria Pop

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.