MIHAI MARIAN - NEGRU OPAC

Mihai Marian – negru opac (editura Eurostampa, Timișoara, 2018): Mihai Marian se mișcă într-un topos eliberat de iluzii dar captat de fantasma că o stare de frumusețe indicibilă pândește peste tot, gata gata să ne adopte și să ne salveze: textele sale sterilizează, sub o anestezie ușoară, răni greu de vindecat, dar necesare victoriei pe ringul de box al vieții și al literaturii. (…) Dintr-o tristețe consecventă, lipsită de ostentație, dar și din fidelitatea față de recursul la sevraj, textele acestui volum clamează forța poeziei de a produce revelația că tot ce s-a scris a fost mai înainte prezent în viața fericitului cititor ca un joc de aspirații. După ce Negrul Opac a început să se decoloreze, spunem: Iată un  poet cu simțul irealului, care imploră să nu fie judecat prea aspru pentru că a început să vadă frumusețea peste tot, după ce a eliberat-o din camera sa de la mansardă. (extras din prefața volumului semnată de scriitoarea, publicista și criticul literar Angela Furtună).

dextrogir

scriu versuri care în vis
se arată drept
ce de la bun început au fost:
pleura subțire a plămânului
cu floare la rever
vibrația în sens invers a spiralei adn
fiecare poem este o piesă
dintr-un puzzle al fricii
stilul
vertebră din coloana resentimentelor
tematica
derivă dintr-un număr rațional negativ
cu rădăcina în concentrația
de magneziu din sânge
lipsa semnelor de punctuație
este un generator
care alimentează cu spaime
îndepărtatul oraș al trupului meu.

exoschelet

închid ușa
și spun
să fie lumină
instantaneu particulele de praf și electricitate
se topesc una-n alta
tapetul moale ca untul de arahide
se scurge pe dușumea
o carte deschisă
pulsează abia perceptibil
paginile ei
bolnav demult imobilizat
așteaptă
sub jetul de lumină
obrajii şi fruntea îmi strălucesc
stomacul deține adevărul suprem
sunt o bombă artizanală
sunt în afara gravitației
levitez
brațele deschise se întind
până la marginile lumii oamenilor mari
rămân nemișcat
în mijlocul camerei ca într-o fotografie
lumina devine densă și grea

greutate neaşteptată
metalică
e-atât de ciudat că am un trup
că exist într-un trup.

ploaia

ne-a găsit împreună

însă ne-a udat diferit

se scurgea de pe buze

din vârfurile

degetelor tale

cu forța și rapiditatea fulgerului

de pe obrajii mei aluneca în slow-motion

explodând la contactul cu pământul

acela a fost momentul în care

am înțeles ce înseamnă ireversibil

grăsimea de pe farfuriile din care

împreună am mâncat ultima oară

whisky-ul din ochii injectați

gândul orbecăind în întuneric

ca un glonț tras accidental

asta este ceea ce sunt

sunt fumul în care se înalță din coșurile

ultimei fabrici din oraș

strigătul din noapte lipsit de orice sentiment

lamă de cuțit placată cu rugină

sunt ceea ce tu numești zgomotul străzii

și oricât de mult ai vrea să îți astupi

urechile cu palmele

să ți se acopere ochii

ca în fața plutonului de execuție

eu

sunt

rămân

privind de după umerii

zâmbetului răbdător

și aștept cu playlistul deja făcut

în spatele oricărei uși

spre care te îndrepți.

francesca

               zâmbește

                             stereotip

francesca nu a iubit
și nici nu iubește

este o femeie prismatică
gândește inoxidabil.

ea nu regretă

nu plânge

și nu simte frigul

o încălzesc spiralele de fum

desprinse din țigară.

Ultimul Poem

un lucru interesant pe care îl poți face
este să începi un poem
fără să ai idee
despre ce vei scrie
fără să știi la ce să te aștepți
pe măsură ce literele
semnele de punctuație
se succed unele altora
să începi să scrii pur și simplu
fără gândul că
poate acest poem va însemna startul
celui de-al treilea război mondial
locul de odihnă veșnică al unui veteran din Afghanistan
ori poate la fel ca universul
va continua să se extindă
să se tot extindă
să se umfle
ca un cadavru în crematoriu
până îți va exploda în față
și vei realiza că nu te poți salva
nu poți înota
în măruntaiele
acestui neant
despre care nu aveai habar că vei scrie.

 

Citește mai multe versuri și profilul poetului aici: Negru Opac

Poezii din volumele: în timp ce tu și Creaturi matematice reci

Blog personal de poezie: Negru Opac

Copyright © 2018 Mihai Marian

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.