MEDEEA ROȘCA

Poezia

mă pândește
cu un ochi liliachiu
ca o Veneție,
ca o gondolă plutitoare
mă pândește.

Eu stau plecată
spre ea, dintr-un
reflex de adorație,
și fără să știu
până la capăt,
totuși știu
că între noi

de dimineață
până seara,
rănite dar pline
de viață,
iubindu-ne până
la revoltă,

nu este loc
de niciun refugiu,
de nicio Antarctică,
de niciun strigăt
neîmbrățișat.
Am zis,
Am,
A... 

Mi-e primăvara

Doamne, aseară am prins un înger în pleoape
și vedeam albastru
și cerul se înclina
într-o parte.

Zorii, apoi, ciuguleau bucăți
din zi și din noapte
și ochii mei
abia mai zăreau
îngerul cu aripi curbate.

Mi-e primăvară, Doamne,
și dragostea miroase a
iarbă vernil
și-mi vine să chiui de iubire
în aceasta rotundă lună
de april.

Întrupare

mai mult decât ghiocel
pot să fiu pot să fiu
vântul de primăvară
care se joacă
pe la tâmplele tale de-a dragostea
care te ajută să uiți
că sunt unele lucruri în viață
serioase și aproape triste
ca de exemplu
dar să nu mă gândesc la asta
mai mult și poate chiar mai presus
decât vântul de primăvară
eu pot să fiu tu
ca să știi tot ce n-ai fost
în mileniul când nu eram
când nu mă născusem
eu

Și totuși

și totuși ne ierți cu întreită îndurare,
știind că greșim repetat, înadins
ca unii care vând un regat pe-o mâncare
sau însuși hotarul dintre necuprins și cuprins

și totuși ne iubești, Dumnezeule Mare,
când îți sângeră rana de Tată respins,
când, răstignit, Fiul Tău încă o dată mai moare,
privindu-ne larg și parcă, parcă surprins

și totuși ne vrei nu într-un fel oarecare
ci într-un fel absolut sublim, nepretins
pentru cea mai gătită din cer sărbătoare
unde nu va mai fi învingător sau învins.

Secvență

Ce frumoși sunt macii când zâmbesc
și ce roșu tropotește iarba deasă,
din caleașca verii lung clipesc
dimineți și zboruri de mătasă.

Un parfum de nard împărătesc
îmi trezește parcă azi copilăria,
amintiri prin suflet tălmăcesc
într-un fel de pace reveria...

Medeea Roșca (n. 31 iulie 1967, Râmnicu Vâlcea): Este licenţiată a Facultăţii de Drept din cadrul Universității din Bucureşti. Actualmente profesează ca jurist, în Bucureşti. Atrasă de poezie încă din copilărie, a fost încurajată de familie și, mai târziu, de prieteni să scrie. Dumnezeu dă har fiecăruia, e nevoie să-l folosim și să creștem în el – afirmă poeta. Ea scrie versuri pentru că, în opinia ei, poezia este o emoție pictată în cuvinte. Medeea Roșca a publicat versuri în almanahul de poezie al Cenaclului Schenk (fiind membră a acestui cenaclu, dar și a mai multor cenacluri de-a lungul timpului), în revistele “Sintagme literare”, “Creneluri sighișorene”, “Unirea” (din Viena).

Volum publicat: Învoire pentru nemurire (alături de Simona Gheorghe)

Pagina Facebook: Medeea Roșca

Copyright © 2018 Medeea Roșca

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.