NICOLETA TUDOR

Mai există iubire?

Mai există iubire într-o lume de vânt,
Când castele se spulberă cu un singur cuvânt?
Când în mare se spală suferințe și lacrimi
Niște suflete chinuite de gânduri și patimi.

Mai se caută-ntre ele, sufletele pereche
Când și Cupidon e trist pentru a mai sta de veghe?
Când săgeți irosește fără a ajunge la țintă
Asistând fără vlagă, încercând să se mintă.

Că mai sunt oameni buni, că există iubire,
Că mai este speranță pentru a lui nemurire,
Că nu-i totul în van, că nu-i totul pierdut,
Aducând în prezent tot ce-a fost în trecut.

Mai există iubire într-o lume nebună
Când pe cer este soare și în suflet furtună?
Mai există speranță, doar atât ne-a rămas
Şi-o păstrăm cu sfințenie până-n ultimul ceas.

Gânduri

Valuri de gânduri

Valuri de imagini

Nu-ncap în rânduri

Nu-ncap în pagini

Cuvinte gândite

Cuvinte nespuse

Se-adună în straturi

În unghere ascunse.

Mii de regrete

Se-adună în suflet

Multe secrete

Se sparg ca un tunet.

Tot ce ştiam

Nu mai există

Tot ce credeam

E doar o pistă

Tot ce visam

Vis a rămas

Până la moarte

Mai e un pas.

Secretul iubirii

Iubirea ce trăiește în suflet, ca un munte
La tine-şi ține cheia, suflet drag.
Tu folosește-o, trăirile sunt multe,
Viața-i așa frumoasă, treci dincolo de prag.

Iubește dimineața, ce soarele-ți aduce
Și suflet somnoros la viață îl trezește.
Iubește mierla-n noapte cu glasul ei cel dulce
Ce visul lin și tandru prin somn îl netezește.

Natura ce-nconjoară tot ce e mișcător
Iubește-o cu blândețe, traieşte-i nemurirea.
Ca și-n natură, în viață totul e trecător,
La tine este cheia, descuie fericirea.

Păstrează în al tău suflet doar clipele frumoase,
Fă-le nemuritoare, trăiește-le mereu,
Adu-ți lumina-n suflet, în zile furtunoase
Și fă-ți din bucurie un trainic curcubeu.

Vis... sau magie?

Între vis și magie
Cât curaj va să fie...
Între soare și lună
E durere nebună.

E iubirea pierdută
E tăcerea lor mută
E-un ocean de priviri
Un tumult de simțiri.

Într-o lume nebună
Eu sunt soare tu lună
Într-o viață de zbor
Eu doar suflet tu nor.

Eu doar vis și tăcere
Și o mare durere
Tu uitare și gând
Doar un zbucium plăpând.

E iubirea mea
E iubirea ta
E iubirea ei
E iubirea lui.

Nicoleta Tudor: Este o fire boemă și visătoare, căreia îi place muzica, să picteze și să pună gânduri pe hârtie, în ciuda faptului că este economist de formație și profesie. Pe lângă proză a cochetat și cu poezia. Licențiată în Finanțe, cu o diplomă de Masterat de la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, autoarea a debutat în lumea literară în anul 2013, cu romanul Cercurile Mistice, primul volum din trilogia cu același nume. În anul 2015, a lansat cel de-al doilea volum al trilogiei, Orașul de deasupra. În anul 2016 a reeditat Cercurile mistice și Orașul de deasupra la editura Librex, iar la Bookfest 2017 a încheiat trilogia cu romanul Toria. În 2017 Nicoleta Tudor a publicat la Editura Librex Publishing volumul de poezie Dincolo de nori.

Pagini Facebook: Nicoleta Tudor și Cercurile Mistice

Copyright © 2017 Nicoleta Tudor

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.