LĂCRĂMIOARA TEODORESCU
Crede
Mă-nvăluie
teama, că drumul e greu
Când dorul s-abate în suflet pustiu,
Mai
cred încă-n clipa ce râde mereu
Atunci
când iubirea e tot ce mai ştiu.
De
simţi tăcerea c-ar vrea să te prindă,
Iar
lacrima-n ochi nu vrea să încapă,
Culege-mi
o stea ce poate s-aprindă,
Speranţa
pierdută ce sufletu-adapă.
Şi
dacă uitarea coboară treptat,
Spălând
orice gând ar vrea să-nflorească,
Tu strânge din dinţi, lăsând un oftat
Crezând
într-un om ce-ar vrea să-l oprească
Toamna ne
cheamă
Îți
lasă capu-n poala mea cuminte,
Primind
în suflet toamna să îți cânte,
Te
minunează iar de frunzele-i veșminte,
Când
mâna mea dorește fruntea să-ți alinte.
Ascultă
glasul vântului făr’de oprire,
Gustând
din clipa care pare-ncremenită,
Tristeții
nu-i răspunde, ea este amăgire,
Privește
doar pădurea minunat gătită.
Te-neacă
în culoare și mireasmă,
Pe-acordul
melancolic de vioară,
Lăsându-ți
gândul liber, o fantasmă,
Când
stelele în păr mi se coboară.
Să
rătăcim de mână printre vise,
Privind
în ochi speranța fără teamă,
Când
viața ne oferă clipele promise,
Ascunse
printre frunze de aramă.
Căutări
M-ai căutat în clipa ce-a plecat,
Și m-ai găsit ascunsă în destin,
Te-ai speriat de gândul sufocat
De visul ce trăiește clandestin.
M-ai căutat în valurile mării
Și m-ai aflat la umbră de dumbravă,
Tu sens ai dat pe dată așteptării
Scoțând cu-n zâmbet mierea din otravă
M-ai căutat prin norii răzvrătiți
Mă oglindeam senină într-o stea,
În trandafiri de frunze ocrotiți
Iubirea pentru tine clocotea.
M-ai căutat în ceașca de cafea,
Era prea întuneric să mă vezi,
Când soarele o rază își jertfea,
Tu m-ai găsit în albele zăpezi.
M-ai căutat sorbind nemărginirea,
Ai dărâmat a timpului hotare,
Și fluturând în grabă fericirea,
Ne-am regăsit în floarea de cicoare.
M-ai căutat în clipa ce-a plecat,
Și m-ai găsit ascunsă în destin,
Te-ai speriat de gândul sufocat
De visul ce trăiește clandestin.
M-ai căutat în valurile mării
Și m-ai aflat la umbră de dumbravă,
Tu sens ai dat pe dată așteptării
Scoțând cu-n zâmbet mierea din otravă
M-ai căutat prin norii răzvrătiți
Mă oglindeam senină într-o stea,
În trandafiri de frunze ocrotiți
Iubirea pentru tine clocotea.
M-ai căutat în ceașca de cafea,
Era prea întuneric să mă vezi,
Când soarele o rază își jertfea,
Tu m-ai găsit în albele zăpezi.
M-ai căutat sorbind nemărginirea,
Ai dărâmat a timpului hotare,
Și fluturând în grabă fericirea,
Ne-am regăsit în floarea de cicoare.
Unde e
iubirea?
Unde
e iubirea, unde s-a ascuns
Cine
poate aiba azi ceva de spus?
Cum
de amăgirea pune stăpânire
Fără
ca speranța să poată da știre.
Unde
se pierdură, cine o luară?
Spuneți
dacă știți, nu lăsați să doară!
Inima
de plânge, pieptul e-nchisoare
Nu
vă dușmăniți, când greul apare.
Unde
rătăciră, vorbele fugare?
Când
uitarăm drumul fără apărare
Amintiri
pierdute astăzi zboară lin,
Gustând
cupa vremii plină cu pelin.
Unde
este-nchisă fericirea noastră,
Liberați
speranța, strigă zarea-albastră
Lăsați
larg deschisă poarta către suflet
Atunci
veți zări al iubirii umblet.
Cred
Cred
în clipa care-i sfântă
Nu
şi-n timpul care trece,
Râd
când sufletul îmi cântă,
Chiar
de lumea este rece.
Cred
în fericirea noastră,
Fără
să caut motive,
Zugrăvind
zarea albastră,
Cu
atingeri evazive.
Cred
în oameni fără teamă,
Ştiu,
dezamăgirea doare,
Leg
cu-a dorului năframă,
Strâns,
tristeţea ce apare.
Cred
în frumuseţea pură,
Ce
s-ascunde într-o floare,
În
a inimii căldură,
Ce
există-n fiecare.
Cred
în şansa ce apare,
Zilnic
pe la colţ de stradă,
În
săruturi de-mpăcare,
Când
fiorii vin cascadă.
Cred
în simplitatea vieţii
Când
cuvintele alină,
Din
peniţa lor poeţii,
Scot
frumosul la lumină.
Cred
în adevărul tainic,
Nu-n
minciuni împodobite,
Mă-ncred
într-un om puternic
Chiar
de vise-i sunt cernite.
Cred
în om şi-n omenie,
În
puterea unei vorbe,
Într-un
gest de prietenie,
Când
durerea-n sânge fierbe.
Cred
în zâmbetul ce naşte,
O
iubire de o viaţă,
Şi
în lacrima ce-opreşte,
Nepăsarea
ce îngheaţă.
Cred
că negrul nu-i doar negru
Şi
nici albul nu-i doar alb,
Ştiu
că poţi fi om integru,
Doar
de sufletul ţi-e dalb.
Cred
într-o privire-adâncă,
Ce
ascunde suferinţă,
În
puterea ca de stâncă,
Uitând
parcă de dorinţă.
Cred
în bunătatea voastră,
Fără
să găsesc defecte,
Când
parfumul florii-n glastră,
Vrea speranţă să reflecte.
Cred
într-un destin ce-alege,
Suflete
împerecheate,
Zdrobind
clipa ce culege
Doar iubiri înlăcrimate.
Versuri
publicate în volume colective:
Cărticica mea de
Crăciun
(Câmpulung, 2011)
Cartea mea de
ghicitori
(Adjud, 2012)
Suflet Nemuritor (Iași, 2013)
Ceasuri de mătase (Adjud, 2013)
Iubirea dincolo de
vis
(Iași, 2014)
Lumină din lumină (Adjud, 2014)
Nemuritorii
Cuvintelor
(Iași, 2014)
Mama (Craiova,
2014)
Voci feminine (Satu Mare, 2015)
Cuplul în căutarea
paradisului pierdut (Ploieşti, 2016)
Antologia prieteniei (editura
Omega, 2016)
Pe cărarea timpului (editura Terra,
2016)
Volume de
poezie:
Lacrima de argint (editura Atec,
2014)
Crâmpeie de vis (editura Terra,
Focșani, 2017)
Copyright © 2017 Lăcrămioara Teodorescu
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment