NICU GAVRILOVICI
Mă-nchin naintea ta în substantive
Și rugi ți-aduc în verbe la prezent,
Îi sunt iubirii veșnic corigent
De când îți scriu pe trandafiri misive.
Și rugi ți-aduc în verbe la prezent,
Îi sunt iubirii veșnic corigent
De când îți scriu pe trandafiri misive.
Te-ador în adjective și-atribute,
Te vreau în propoziție, subiect...
De s-ar putea să-ți fiu măcar defect
Iar tu, medicament la senectute.
Te vreau în propoziție, subiect...
De s-ar putea să-ți fiu măcar defect
Iar tu, medicament la senectute.
Din cupa gurii tale sorb vocale,
Din coapse, băutură de absint.
Te-nvălui în metafore de-argint
Și-n ochii tăi ca marea fac escale
Din coapse, băutură de absint.
Te-nvălui în metafore de-argint
Și-n ochii tăi ca marea fac escale
De când te-am câștigat l-al vieții zar
Mi-ești constituție și dicționar.
Mi-ești constituție și dicționar.
Când mă
respingi
Când mă respingi altare se dărâmă
Și zeii ard pe rugul necredinței.
Biet condamnat, recurs depun sentinței
Și mă transform fărâmă cu fărâmă
În cimitir vandalizat de vise,
Într-un vulcan ce stă ca să erupă...
Sorbind a nepăsării tale cupă,
Zadarnic bat la porțile închise.
Când mă respingi, sunt rătăcit în ceață,
Busola nu îmi mai arată nordul,
A neființă, rar, îmi bate cordul,
Sunt toamnă, desfrunzindu-mă de viață.
Colindul dragostei când îmi respingi
Cu fulgi de sinucidere mă ningi...
Garizim
și Ebal
Iubirea este oare doar un val?...
Maree care vine, apoi pleacă?...
E-o luptă viața ori e doar o joacă...
Iar tu... ești Garizim?... Eu sunt Ebal?
Pe prova neștiinței stând de cart
Atâtea întrebări îmi bat la poartă...
Minciuna e un viciu sau e artă?...
Dreptatea-i un bețiv cu capul spart?
Iar noi... efemeride-n insectar
Spălându-ne în dragoste aripa?...
Sorbind setoși din cupa vieții clipa,
Suntem o zi cu roșu-n calendar?
Pe șevaletul timpului, curat,
Suntem un chip închis într-o oglindă?
Acum când scriu, frisoane mă colindă
Și-aștept pendulul să îmi dea șah-mat.
Îmi bubuie în tâmple întrebări,
În mine zidurile stau să cadă...
Mă simt ca floarea albă din livadă
Care miros de coasă simte-n nări.
Dar răstignindu-mi soarta, triumfal
Te voi iubi, apoi, fugind în munți,
În loc de-altare construi-vom punți...
Tu fi-vei Garizim... iar eu Ebal.
Copyright ©
2017 Nicu Gavrilovici
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este
permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment