MIRELA DUMA BÎLC















Gânduri dragi
  
Te-am ferecat în privirile mele nătângi
Să pot să-ți deslușesc mai bine gândul,
S-adun din tine ramuri când te frângi
În nopți când nu ți-e prieten, numai vântul.
 
Aștern pe pieptul tău, priviri fierbinți
Dezlăntuite în război cu timpul
Și palmele îmi țin așa cuminți
Clepsidră-n care, am certat nisipul.
 
Am ferecat în mine chipul tău.
Nici ploaia și nici flori să nu-l mai bată!
Să nu-l atingă altu nici un rău,
Decât iubirea mea, cea mai curată.
 
Și fruntea ți-o ating cu rugăciuni,
Că nu-ndrăznesc cu buzele păgâne
Nici s-o sărut, nici să-i șoptesc minuni
Ce poate niciodată n-au un... mâine!
 
Te-am ferecat în gânduri și în vise
Și-n muguri de magnolii întristați,
Care atunci când flori vor fi deschise
Mi-or aminti de ochii tăi curați.
Am ferecat în mine chipul tău
Să nu-mi mai facă altu, nici un rău!
 

Vis de primăvară
 
Cum m-aș face dor
în gând de seară
să mă-mbraci
mireasă-n vis
Numai în această 
primăvară...
mai frumoasă
decât floarea 
de cais!
 
Și-n parfumul răzvrătit
din flori...
Gustul meu 
de fată-ndrăgostită
îl aștern prin liniștea
din zori,
Să-ți pătrundă-n suflet
și în pori...
Ca o grea
și tainică ispită.
 
Fir de iarbă
proaspăt răsărit
mă prefac,
Să-i calci
cu pașii grei....
Visele 
cu dor de înverzit,
în aceste triste
primăveri.


Puterea dragostei

Era întuneric și pustiu.
Peste lume
pluteau păsări țipând
după aripi.
Nopțile....sfâșiate
de strigătele mele
care chemau numele tău
înfășurat în vise
alungate de vreme.
Era întuneric și pustiu
peste lume!
Florile, nu găseau
drumul spre înflorire.
Corolă le era legată
cu vrăji
venite din alte anotimpuri
peste fața pământului.
Era întuneric peste lume
și noi!
Atunci...Cineva...descriindu-mi 
lacrimile
în palmele Sale,
te-a eliberat 
din strânsoarea visului.
Te-am regăsit
la sfârșitul fiecărui
poem,
prin cuvinte care 
îmi priveau nedumerirea,
așteptând parcă
să nu le mai dau drumul
niciodată
din visele mele.
Așa...
din întunericul pustiu
al lumii,
am adus înapoi 
ziua de ieri...
mână în mână...
învăluiți în mireasma
florilor
eliberate din vrăjile
altor anotimpuri...
prin puterea dragostei....noastre!



Mirela Duma Bîlc: Născută pe plaiuri coșbuciene, am purtat în gânduri, suflet și priviri frumosul, dragostea și tristețea... așezându-le uneori în mici și modeste conotații literare. Am fost, în anii adolescenței, membră a Cenaclului literar “George Coșbuc” din Bistrița, unde am debutat în ziarul local “Ecoul'”. În anii studenției, Clujul mi-a oferit posibilitatea de a publica în revista Steaua'”, „Tribuna” și „Napoca Universitară”. 
A urmat o lungă și tristă perioadă de „tăcere” în viața mea, timp în care am adunat teme și motive noi, pentru alte conotații literare. Poeziile mele au fost publicate în anotologiile:   Literatura din călimară” - Wditura Scriitorilor, „Alburii scipliri de stele” - Editura Napoca Nova, „Prietenii literare” - Editura eCreator. De asemenea, poeziile mele le puteți regăsi în volumul meu de poezii În joc de ploi” - Editura Grinta.

Copyright © 2017 Mirela Duma Bîlc
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.