ALEXANDRA GĂLUȘCĂ
Barca de salvare
Caut ceva să mă scoată la mal
Un gând curat într-un ocean?
Un vârf de munte sau un val
Un colț de cer?, sau e totul van?
Alerg pe plaja cu miros de sare
Pe tălpi port vise ascunse, tainice.
Deodată salvarea vine pe mare
Din mangâierea valurilor marine,
Din țipătul acut al pescăruşilor,
Din fâlfâitul aripilor albatroşilor
Din a vântului puternice rafale,
Toate mă-ndreaptă catre tine,
Mă poartă în barca, palma ta.
Cerul îmbrătisează marea
M-am cuibărit în atriul inimii tale,
A chemare, dragoste şi iubire
Căci eşti ieşirea mea la mare,
Eşti barca, colacul de salvare,
Venit pe curcubeu după furtună.
De acum şi până la sfârşitul lumii
Tu eşti iubirea mea cea mare.
Volumul de debut: "Gânduri din grădina mea" Editura ANAMAROL - 2017 |
Te-am îmbrăcat cu mine
Am intrat pe vârfuri
Să nu observi
Zâmbeai aşa duios
Iubitul meu frumos,
Compuneai poezie
Pentru mine
Visai şi scriai
In ochi aveai sclipire
De mii de stele.
Incet m-am apropiat
De spatele tău m-am lipit,
In brațe te-am luat,
Pletele-mi curgeau
Pe umerii tăi se răsfirau
Miroseam acum la fel
A gutui, a mere coapte,
A sărutări pătimaşe,
Eram unul, o visare
O contopire în poezie
Tu m-ai simțit
Şi mi-ai spus fericit:
M-am îmbrăcat
Cu tine
Din cap
Până-n picioare,
Muza şi inspirația mea....
Am intrat pe vârfuri
Să nu observi
Zâmbeai aşa duios
Iubitul meu frumos,
Compuneai poezie
Pentru mine
Visai şi scriai
In ochi aveai sclipire
De mii de stele.
Incet m-am apropiat
De spatele tău m-am lipit,
In brațe te-am luat,
Pletele-mi curgeau
Pe umerii tăi se răsfirau
Miroseam acum la fel
A gutui, a mere coapte,
A sărutări pătimaşe,
Eram unul, o visare
O contopire în poezie
Tu m-ai simțit
Şi mi-ai spus fericit:
M-am îmbrăcat
Cu tine
Din cap
Până-n picioare,
Muza şi inspirația mea....
Farul
Tăcerea ta mă frământă
Precum vânturile marea
Ce ridică talazurile cât casa.
Inima mea se zbenguie
Ca farul ce pâlpâie,
Si calea luminează
Corăbiei ce pe val dansează.
Ochii mei trişti te caută
În noaptea cea neagră,
Caută o umbră de speranță,
Că ai sa te-ntorci acasă.
Te aştept la farul din piatră
Să pazesc lumina
Să nu se stingă
Să te-ntorci la mine,
De mână să ne plimbăm
Urme pe nisip să lăsăm.
Te aştept să vii,
Pe aripi de stele
Să priveşti în ochii mei,
Şi să te vezi în ei,
În brațe ai să mă iei,
Cu degetele tale tandre
Ai să te joci în părul meu,
Ai să mă mângâi cum vreau eu,
Ai să-mi împleteşti cosite,
In ele să-mi prinzi diamante,
Să mi spui la ureche
În dulci şoapte,
Te iubesc,
Eşti tot ce-mi doresc.
Alexandra Gălușcă: Am venit pe lume la
Timişoara, oraşul de pe malul Begăi unde părinții mei erau studenți la medicină
şi bunicul avocat. Copilăria am petrecut-o în oraşul Brad din Apuseni până la
vârsta de 10 ani când am venit cu familia la Brăila prin postul de medic primar
şi șef de secție ocupat de tatăl meu. Din nefericire acest lucru nu a fost de
bun augur, tata pierind în acccident la 34 de ani. În Brăila am urmat cursurile
liceului de fizică matematică și apoi Șc. Tehnică post-liceală Sanitară. Sunt
căsătorită, am copii şi nepoți de care sunt foarte mândră. Am intrat pe facebook acum un an şi de atunci am început să scriu. Poeziile
mele au fost publicate în patru Antologii de poezie Carmen şi în luna aprilie a
acestui an a ieşit de sub tipar cartea mea "Gânduri din grădina mea" în editura Anamarol, cu o prezentare făcută de d-na Rodica Elena Lupu scriitor,
textier, om de cultură și editor.
Copyright
© 2017 Alexandra Gălușcă
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment