DANIELA VOICULESCU - CLEOPATRA
Daniela Voiculescu – Cleopatra (Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2024): Sentimentele și senzațiile, în derularea lor, dezvoltă culori despre care e bine să se știe că sunt personalizate în cel mai înalt grad, aidoma trăsăturilor chipurilor și a particularităților lui fiziologice. Fiecare om vede una și aceeași culoare în alt fel, tot așa cum fiecare om reacționează diferit la unul și același stimul. Poezia Danielei Voiculescu ne arată că ea nu doar că știe aceste lucruri, dar le folosește ca un ingredient de bază al substanței lirice. (...) Poezia este la ea acasă în placheta Cleopatra. Mă întreb, totuși, precum neofitul pragmatic, câți cititori reali, virtuali sau de alt fel ar găsi cu cale să se adăpostească în această casă. Pe Daniela Voiculescu care scrie pentru ea și sufletul ei, prea puțin o interesează genul ăsta de detalii. O atitudine pentru care am toată admirația. (extrase din cronica Cleopatra n-a existat semnată de scriitorul Radu Aldulescu)
gelozia ucide, te cuprinde ca o tornadă,
te descompune în cele mai gri regrete,
te șuieră prin spirala inimii... și-apoi
te-aruncă lângă romanța amnezică
acelor care trec prin coșmarul unei
iluzii de plumb, aiurând un lerui ler
printre flori de gutui... ce să mai spui,
Doamne, când ești ucis înainte de vreme?
ce să mai spui, îngerului care tremură
lângă visele zdrobite de blestemul
unui pumn de cenușă? toate se duc,
plăpânde aripi de porumbei rămân
lângă amintirile unui tei bătrân...
toate plâng și își iau zborul, încet,
din suflet... doar o geană se-anină,
la ochiul târziu al ultimei stele...
(2 mai 2019, 01:15)
O stea căzătoare...
am murit... de-atâtea ori!
am dansat cu morțile mele,
s-au mulat adânc pe pieptul meu,
mi-au pătruns așteptările, mi-au smuls
speranțele... au ucis femeia din mine,
au furat copilul din mine! și în locul lor
mi-au pus ce nu credeam că voi avea
vreodată... este o toamnă care plânge
mereu, este un fum din șuierul delirului,
ceva ce se aseamănă cu negura unui
cocor ucis, pe săbiile reci ale durerilor
din amurgul înghețat printre pietrele
căzute în vis... am doar fructe care
tac, pe mormântul oglinzii mele...
și nu se mai vede decât apa amară
a raiului care trebuia să vină... rai
nu va mai fi, sărut nu va mai fi, va fi
doar dor de stea căzătoare... doare!
(12 mai 2019, 00:27)
Liană dulce-amăruie
stau pe-o geană, în Triunghiul Bermudelor...
uneori, sunt un cântec, pe buzele frumoasei Dalida!
alteori, sunt un poem, învelit cu grația unei libelule!
și nu e nici târziu și nici devreme, misterul arde,
pe geana unui ochi cuminte...
privește destinul, cum așteaptă să vină lacrima!
o lacrimă cu fragede căderi în transe de dor...
(22 mai 2019, 16:07)
În cămașa sufletului
toamna, raiul unduie,
apă de cașmir care mângâie
timpul... și te văd, cocor de
peruzea, pe cerul de poveste!
zborul tău senin, calm, trece
pe câmpia resemnării, unde
se odihnesc fluturii de dor...
și se face noapte, copiii visează,
în cămașa sufletului... pacea lumii.
psalmii, lacrimi de smerenie și flori
de cobalt, iriși care citesc în stele.
în cămașa sufletului meu, dulcea
lumină a unui heruvim de ambră.
(27 octombrie 2023, 04:24)
Dor de dor
(21 decembrie 2023, 03:25)
Visele secrete ale Cleopatrei
și focul tău mă arde și acum, iubitule!
focul primului meu vis cu tine, floare
cu 9 petale, pe care am topit-o în suflet.
visele mele, unde totul era fierbinte...
unde tot deșertul respira extaz, respira
cel mai pătrunzător suspin violet...
ești de neatins, ești de neaflat, te iubesc,
ca și cum un vulcan ar exista într-un
abur de cometă! și mă iubești, ca și cum
toate drumurile tale ar duce spre visele
secrete ale Cleopatrei... înainte de cobrele
care mi-au gustat exploziile inimii, tu
mi-ai descifrat memoria orgasmică din
templul erotic al sânilor mei! printre
smaraldele pe care încă le mai port în ochi,
ești tu și Nilul auriu, care m-a plâns...
un dor sfâșietor, karmic, mi-a rămas...
la fel cum rămân pe linia orizontului,
de neclintit, toate așteptările Sfinxului...
(29 februarie 2024, 19:29)
Eu sunt Cleopatra!
în mâna mea stau pasiunea și războiul,
misterul și lumina, istoria și nemurirea...
în ochii mei crește iubirea unui vultur alb,
crin... din lacrimile ascunse în piramide!
în sufletul meu se leagănă dunele, visele
și drumul tău... din tămâie, smirnă și fistic!
ai rămas fidel Cleopatrei, și în viața aceasta,
trupul tău... un papirus romantic, care cântă!
ești la fel ca un pian alb, plin cu trandafiri roz!
iubitule, mireasma ta îmi îndulcește speranța,
ești altarul unde ard flori de nard și peruzele!
traversăm... un triunghiular portal de ambră,
cu toamne de almandin și hieroglife stelare!
suntem fluviul de tanzanit al umbrelor dulci,
care trec peste Nil un ankh de lumină divină!
și inimile noastre de smarald... seamănă tot
mai mult cu ochii Sfinxului, senine așteptări,
mult prea îndrăgostite de trecerea timpului!
(13 martie 2024, 00:35)
Din ploaia mea de vise
brândușe albe, moi, de lapte...
au răsărit, sunt felinarul meu, în noapte.
mi-e noaptea dulce, sân de logostele...
și picură, din ploaia mea de vise... trezvia ta!
în ochii tăi, răscrucea mută, dintre sabie și crin!
și picură, din ploaia ta de doruri, iubirea mea!
mi-e dor de șoapta unui serafim, de smirna
care arde în amin! mi-e dor de tine, așa cum
perlele albastre... se acoperă cu luna! și-acum
aștept, sunt violeta dintr-un cuib de doruri, sunt
lacrima care așteaptă o îmbrățișare! mi-e ceasul
dornic de taina inimii unui alun... de noaptea albă
a frunzelor de nuc, dar și de griul sufletului de cuc!
mă strâng în mine, fără de tine... și simt doar cum
sfințește nevăzutul secunda mea, de mir și eucalipt!
(10 martie 2024, 05:57)
Citește aici poezii din volumele: Arșița iubirii, Fluviu arzând, Wings, Anastasis
Copyright © 2024 Daniela Voiculescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment