DANIELA VOICULESCU - FLUVIU ARZÂND

Daniela Voiculescu – Fluviu arzând (2020): Te invit să te lași purtat de acest fluviu arzând... Vers cu vers, poem cu poem vei pătrunde în tărâmul magic al lumii poetei Daniela Voiculescu, cea care are curajul de a face apologia iubirii pure și mistice într-o lume confuză, mercantilă și profund anostă. Daniela este aici, ca să ne spună: ”Este loc de iubire, este loc de frumos, este loc de conexiune reală între noi, și mai ales, este loc de speranță în viața noastră!” Și, lăsându-te purtat de incandescența acestui fluviu, ce-și are izvorul în nesecata apă vie a iubirii necondiționate, vei ajunge să pui sub semnul întrebării multe din certitudinile despre tot ce ai crezut că este viața, iubirea, spiritul! Daniela nu îți promite că vei găsi răspunsuri legate de aceste subiecte, dimpotrivă. Îți vei pune și mai multe întrebări. Drumul nu va fi unul simplu, poezia Danielei nu se citește, se respiră și se simte prin toți porii! Asta înseamnă, nu să te lași purtat de acest fluviu arzând, ci să devii una cu el. Curgerea Fluviului, devine curgerea ta, și iubirea tantrică ori iubirea profund celestă, ori trăirile cele mai intime, devin propriile tale trăiri, devin propria ta experiență. Nu va fi ușor de înțeles, pentru că nu este nimic de înțeles, lasă rațiunea și tot ce este legat de funcțiile neocortexului la o parte, pentru a lăsa loc inimii să pătrundă înțelesul profund pentru tot ce vei întâlni în această misterioasă și mistică experiență.

Te pot asigura doar, că această experiență va fi pentru tine, cititorule, o experiență ce va trezi la viață cele mai profunde simțuri și simțiri ascunse în cele mai adânci cotloane ale sufletului, cele mai profunde sentimente pe care nu ai curaj să le dezvălui de teama judecății sociale, ori pur și simplu de propria judecată și analiză critică. Poezia Danielei are puterea de a te face să reconsideri valorile în care ai crezut și apoi să îndrăznești, să speri, să ridici capacitatea ființei tale de a iubi la următorul nivel de conștiință. Să poți mai mult, să oferi mai mult, să devii mult mai mult decât ceea ce ești acum! (extrase din postfața volumului - Curgerea Fluviului, devine curgerea ta! – semnată de Ionuț Neacșu, Milton Keynes, Marea Britanie, 28 iunie 2020)

Fulger vulcanic

fântâni de foc, scuturi de lavă densă,

care se unesc într-o îmbrățișare verticală,

descoperind șuvoaiele tantrice și lacrimile

ochilor din inelele de fum... există o vedere

care trece de nori, aflând mesajele cristalelor

astrale, șoaptele îngerilor de aragonit albastru

și valurile care au învelit zidurile tăcerilor aurii!

există un fel de viitor alb, pe care îl vor trăi doar

pescărușii timpului prezent... fluidizați până la

sânge, într-o spirală mai sărată decât mările,

o ploaie de vise... alchimizând eternitățile!

(23 ianuarie 2020)

Foc stelar și cer de gheață

pe marginea timpului, șamanii se iubesc,
precum florile rotunde, de opal roz, ale unei
primăveri eterne... și este o curgere de vise,
de îmbrățișări șerpuitoare, de ape care știu
să nu se mai separe... și este doar zvâcnet,
de timp și de dans orgasmic, un cântec pur,
un alint pe o șuviță rebelă, de lună albastră!
șamanii se iubesc pe finețea tăcerii, rodind
tandrețea din scoicile dulci ale inimii albe!
mii de perle, mii de sunete se nasc, doruri
care trec prin spații, luminând imnul firesc,
al seninului de aripi... îngerii se întâlnesc,
lacrimile se topesc! se deschide cartea
noastră, a iubirilor ce au... foc stelar şi
cer de gheață... oprind timpurile-n loc!

(6 februarie 2020)

Rămânem îmbrățișați!

sufletele ardeau, pe o mare aurie,

sufletele noastre, îngemănate și senine,

călătorind... spre inima blândă a purei

armonii! și tremuram, pe rând, bărci

pline de dorințe și de stele însetate...

și ne-atingeam de valurile profunde ale

unui erotism târziu, descopeream vulcanul

respirând un dor covârșitor! eram un extaz

deplin, tumult prelung, șuier divin... suavul

vuiet dintr-o dulce poposire, vestind acea

liniște, pe care-o țese... doar o regăsire!

și te-auzeam, arabesc voluptos, șoptind

balsamic... la sânul meu, înmiresmat...

destinul desena... cercuri dulci, pe ape,

șoaptele tale! „rămânem îmbrățișați!”

(8 februarie 2020)

Nectar de camelie

îmi ții în palme... bonsaiul luminos

al inimii, care arde cu o flacără până

la cer! și pe mătasea unde s-au iubit

stelele, un mozaic diafan ne deschide

palatul fierbinte... al lacrimei de extaz!

și trecem prin spații sacre, unde doar

phoenixul își preamărește bucuria de

a fi! arabescuri de chihlimbar și topaz

auriu se topesc în ochii noștri, o lume

nouă curge prin fluviul care ne-a unit

strigătele de dor! și totul arde, arde,

arde, egretele fluidizează cântecul

soarelui! și totul curge, curge, curge,

luna devine cupa din visul unui colibri,

unde timpul se trăiește intens și frenetic,

și drumul este dulce, nectar de camelie!

(10 martie 2020)

Silent journey

te mângâi cu o șuviță de adevăr,
parfumată magic... cu noaptea mea
ce arde tămâie și lacrimi de cedru.
te mângâi, bărbat al cerurilor, făclie
de aur, ce luminezi visele lotușilor
de topaz imperial! te mângâi și
aburul tău mă învăluie ca un
legământ, hrănindu-mă cu suava
dulceață a fidelității! mi-ai dat
inima, ca să gust zborul focului
mistic... și ard, cobră blândă,
miruind alchimia unui sărut din
viitor! și mângâi profeția grea,
cifrul de pe fruntea condorului,
îndulcind fumul astral al iubirii
turcoaz, prin lanul cu luceferi
și aripi de serafimi... dulce sân,
dulce pântec, dulce extaz...
mierea din îmbrățișare și amrita
din izvor... cântec veșnic de dor!

(9 aprilie 2020)

Follow me, follow me...

iubitul meu, pe care nu pot să-l ating,
care-mi pătrunde-n vise ca soarele
unei toamne însetate de iubire,
strângându-mă la piept cu ardoare,
lumină ce vine din clipa nemuritoare.

iubitul meu, care mă-nvață misterul
trecerii de la fântână la cascadă,
lacrima ce vine din imnul de slavă,
vulcanul ce dansează pe buzele
care sărută un fulg de zăpadă...

frumusețea amurgului arzător,
jertfindu-se pentru ochiul de lună,
alunecând în arșița nopții de dor,
mănunchi de aurore șlefuind
smaraldul magic al viselor...

iubitul meu, spirală de cobalt și azur,
topindu-mi tristețea din destin –
nevăzutul și văzutul, împletind aure
de ametist și fulguiri de turcoaz,
coroana mea cu șoapte de condor...

nu-l vreau decât pe el, de-a pururi...

(4 mai 2020)

I like Chopin

mi-ai redat violetul grațios
al sufletului de gheișă...
pântecul a simțit puritate,
un buchet de crini... pentru
toate lacrimile adunate și pentru
toate strigătele urmelor de spaime!
și-n acest culoar tainic al odihnei...
lumina trece precum echilibrul unei
împărtășiri cu regăsirea feminității!
și îngerii trec senini, mirosind a voal
din lacrimi ultramarin, dintr-o suavă
fericire, ce stă între destin și divin...

(9 mai 2020)

 

Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Daniela Voiculescu

Citește aici poezii din volumele: Arșița iubirii, Anastasis și Wings

 

Copyright © 2020 Daniela Voiculescu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---

---