Ionuţ Calotă - Cu secera și ciocanul la gât (Editura Art Creativ, 2024): Spre deosebire de mulți, halucinant de mulți români care au trăit în comunism, Ionuț Calotă n-a uitat. N-a uitat nimic. Am fost tentat să spun că poeziile din acest volum sunt o colecție de pamflete, dar ar fi fost prea puțin și în același timp prea mult spus. Sunt pur și simplu amintiri. Sunt trăiri. Sunt un formidabil – și din păcate atât de necesar – inventar al nenorocirilor și aberațiilor care au caracterizat acea cumplită gaură neagră a istoriei. Când scrie „Știu cum e în iad, am trăit în c*munism”, Ionuț Calotă folosește o grafie utilizată de obicei pentru a pomeni cuvinte licențioase – căci ce e mai licențios, mai pornografic decât c*munismul? Mi se pare o idee sclipitoare. Nu doar fiecare poezie, ci aproape fiecare vers, imagine, amintire dureros de vie ar merita citată. Dar decât să cităm, mai bine să citim. Tot. Și să nu uităm nimic. (Tudor Călin Zarojanu pe coperta a IV-a a volumului)
⌂
Ne-am petrecut acea ultimă zi
pe un pământ artificial
Aerul era tot mai ars
Vorbele se lăsau ca o pâclă
de cerneluri
în jurul nostru
Pe noi ne țineau legați
în mințile noastre
Am întâlnit
în acea duminică
pe stradă
schelete de tancuri
și tineri mânjiți pe față cu cărbune
Din podul caselor se auzea
cum se topesc soldații de plumb
și cum scârțâiau viorile
atinse de degetele lor arse
Era totuși o zi ca toate celelalte
poate un pic mai leneșă
dar am simțit atunci că a venit timpul
și am început să mă topesc și eu
Cu mâna tremurândă
mutam norii pe cer
Nimeni nu va ști nimic
până când nu se va împrăștia cenușa
și nu vor rămâne
decât aceste rânduri
⌂
Îmi amintesc noaptea
în care m-am născut
a doua oară
Vântul făcuse ravagii
în camera mea
deși toate știrile anunțau
o vreme frumoasă
Încă mai văd
cu încetinitorul
felul în care
mi-am pus ochelarii
și prin lentilele lor
ceasul de pe perete intra
abia pâlpâind
Am fost singurul spectator
al acelei piese de teatru absurd
iar pe scenă erau mii de actori
care se mișcau cu încetinitorul
ca o lavă de oameni
spre o burtă a morții
Am impresia că orașul acesta se hrănește
din trupul meu
și că soarele se învârtește în jurul meu
Nu înțeleg de unde au apărut
toate aceste case
care nu au fost locuite niciodată
toate aceste mașini
care nu au circulat niciodată
toate aceste bombe
care nu au explodat niciodată
Aud în garaje inexistente mașinile horcăind
Simt norii care apasă clădirile
ale căror pereți
încă sunt nevindecați
Eu însumi arăt ca o gară supraplină
cu toate versiunile mele anterioare
Am amintiri furioase
pe care nu le mai vrea nimeni
⌂
Viețile muncitorilor
în combinatul din Hunedoara
erau idilice
după cum spunea propaganda
Cu ele potoleau foamea
Nesățioaselor furnale
Orașul adormea în cocseria uriașă
anesteziat de praful gros
În văpaia cuptoarelor
cărbunele aprins vorbea
prin zecile de guri ale lucrătorilor
înghițiți
Sacrificiile erau subiecte tabu
Numărul tragediilor
ar fi fost considerat devastator
în zilele noastre
Nimeni nu-și mai amintește cum s-a topit orașul fosil
cum l-au răscolit fulgerele, împrăștiindu-l
Gardurile lui cresc tot mai înalte
Într-o zi, un supraviețuitor mi-a spus:
Ce păcat că s-au închis fabricile!
Acum, eu de unde mai fur cuie?
⌂
Femeile acestui popor au
rochii negre tot mai lungi
cu care își leagă strâns
de ele obiectele din casă
Bărbații lor au brațele pline
de tot mai multe caserole de tablă
mici sicrie cu lut ars
Imaginile groazei atârnă din ei
ca niște puști
în timp ce câmpurile sunt pline
de toate numele rămase nerostite
Totul părea înainte atât de firesc
fiecare stradă avea un poet imaginar
furtunile erau calme
Soldații supraviețuiau atâtor respirații
până când murmurul cântecelor a fost acoperit
de bombele în picaj
și acum ei privesc uimiți
cum se înalță fumul
de pe fiecare loc
de unde dispar
copii și poeți nevinovați
Mai multe poezii și profilul autorului aici: Ionuț Calotă
Citește aici poezii din volumele: Cum să supraviețuiești în dragoste, În lumea lui Magaie, Orașul tatuat
Copyright © 2024 Ionuț Calotă
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.