Aprilis, hrana este amară
I
aprilis, celeste și grupările humanoide compun răvașele.
acesta va fi unul de iubire, în pauza de creație, ei, gentilii,
îmi oferă brațul, suntem un grup pregătit, ce vom porni,
locuri, puncte de interes și fanteziile terrice ne așteaptă,
unele sunt sălbatice, altele incitante, să hotărască soarta,
ea știind cine suntem, noi știm ce dor ne mână în luptă.
frunzărim de mai bine de un secol jurnalele de călătorie,
fiecărui jurnal în parte i-am dedicat mulți ani de studiu,
nu vom omite, nici păsările cântătoare, vocile cristaline
având aripi pașnic întinse, nici furnicile cărând greutăți,
dumicații de pâine sunt cât casa, iar florile miresmatice
risipesc culori curcubeice, binecuvântând o lume în extaz.
copacii bătrâni stau, aplecați sfătoși pe mlădițele în vânt,
ființe marine cu forme bizare lucesc în pletele sirenelor,
animale, pisici, greieri și cosași cântă voios unor oameni,
acesta pare a fi traiul drag vietăților, când nu urlă la lună.
îmi propun să nu comit greșeli grave când mă ofer lumii,
înveșmântată în văluri, mătasea a fost obținută prin trudă
am fost înfășată corect după reguli canonice, o fașă roșie,
alta imită albul duminical, macii și nonculoarea îmbinate,
sfintele sărbători sunt date atente pe tot parcursul unui an.
sărbători,celebrând toți sfinții și sfinții părinți, cot la cot.
luna aprilie, celeste, cetele humanoide și cu mine, cea rea
suntem de acord să răpim primăvara în ziua ce va fi mare.
nu se aud exclamații de uimire, ni se pare firească o pauză
tăcerea a fost tot din aur, decenii în care am fost ghiftuiți,
hrană fiind tot mai amară, cădem în impas ca apoi panicați
să ne lăsăm depășiți de probleme, ele ne înfășoară cu sârg
lianele, ce intră în carne și ard, ne dau aerul unor pachete,
lipește colbul istoric, să ne asemuim unor mumii faraonice.
anul acesta ar fi, din punct uman, cel potrivit ca să pornim,
dăm curs vieții, realizând trudnic ceea ce ieri ne-am propus,
așa cum cere fiecare zi, fiecare lună și an, dăruite de Domn.
punctul A. este bine cunoscut, am decis să răpim primăvara
după ce regina, înflorită, va respecta datina, punct cu punct,
va împărți cu sârguință sarcini anual-anotimpice, cap-coadă,
împlinind spusele ursitei, prosperio ar putea deveni căpitan.
II
subpunctul A.1. ar fi cel mai simplu, alungarea zăpezilor.
ar urma strângerea gunoaielor iernatice în grămezile sure,
mai grea pare spălarea ogoarelor, livezilor și a grădinilor.
subpunctul A.2. ar așterne proaspăt covor ierbic florfeeric,
nu înainte de a domoli vântoasele, de a ține praful în frâu.
Subpunctul A.3. ar însemna chiar înmugurirea și înflorirea
urmând operațiunea de lux, înfrunzire arbusto-copăcească
subpunctul A.4. ar fi chiar ghioceritul, acțiunea primtescă,
cea mai iubită acțiune, de către cei care ar vrea capul iernii
așezat respectuos pe o tavă garnisită gingaș cu galanthuși.
ar urma, la subpunctul A.5., vernisajul bifloral cel diafanic,
regăsit în florile mici în florile mari și în florile aristocrate,
să nu uităm și spectacolul oferit de către florile câmpenești.
nu omitem câmpul cu păpădii, baloanele fragile ale copiilor.
a nu pierde subpunctul forte A.6., cel cu flori, actele finale:
scuturare flori de mălin, flori de iasomie și buzdugani albi,
urmată de ploaia petalică de lalele, lăcrimioare, frezii şi irişi.
subpunctul A.7. este dedicat așteptatului ospăț fructifeeric;
culegem, umplând lăzi cu nobile cireşe punctate de codițe,
adunăm și aromatele căpșuni-inimi și mici fragaria vesca.
punctul B. se calează vrerii unei primăveri, venindă nălucă,
fuge apoi satisită de plângerile mai multor terrieni neatenți,
am fi chiar noi, cei ce vrem la subpunctul B.1.să o prindem.
luna aprilie, celeste și cu mine o vom fereca în recipientul x,
culoarea lui va fi verde, forma va fi rotundă, iar pereţii mați,
având gârliciul măiestric răsucit, iar dop va fi un cap de leu.
la subpunctul B.2. recipientul urmează să fie cu grijă sigilat,
ceara va avea culoare roşie, ea va fi fiind comandă specială.
coala de hârtie ce urmează a fi imprimată la subpunctul B.3.
va avea culoarea galben-lămâie, contrast cu nuanța cernelei,
albastră fiind și ea, cum este și cerul în zilele toride de vară.
nu, cerului tulbure care se lasă sfârtecat de tunete și fulgere!
copiii furtunii, când vrând-nevrând el se iubește cu valurile
cer și pământ, unite de linia-orizont, ca omenirea să dăinuie.
ar fi nevoie,la subpunctul B.3. de o navă cu pânze și catarg,
la subpunctul B.4. vom primi pe inventar și o insula exotică,
la subpunctul B.5. vânt în pupă, având acord shakespearian.
Nava se va numi arthuria canaria
III
sticla va avea nume, în sub punctul B.6. oro di primavera,
luna aprilie, celeste, grupările acid-humanoide și cu mine
vom fi botezați, târziu abia când va hotărî subpunctul B.7.
sticla mată, cu mesaj în burtă, urmează a fi aruncată în apă.
el va fi adresat subimperiul punctului C. unui bătrân pirat
destinatarul fiind, chiar tatăl piratului macoco cel tânăr,
ultimul pirat, nobilul care nu are teamă de niciun obstacol
navigând furibund pe mările și oceanele lumii, fără oprire.
subpunctul C.1. este despre respectarea unor legi nescrise,
ar putea deveni opțional, ca să nu supună vreunui pericol
viața piratului, odată cu el ar avea de suferit și alți oameni,
ce ar cădea sub incidența subpunctului C.2. discutat încă,
de peștișorul cleo, pisica misi, cât şi de papagalul duduval
proprietarul vocii de argint, toți fiind locuitori… insulari.
insulele vizate de noi ar putea fi madeira sau gran canaria,
locația mult visată de către macoco, ar fi insulele tenerife.
iată blestemul moștenit prin testament de la macoco-tatăl:
fiul să nu își găsească liniștea, până nu va găsi iar iubirea.
dragostea, el să nu întâlnească, până când nu va respecta
dorința fierbinte a mamei de a deveni proprietarul insular,
insule unite în triunghiul macoconian, la subpunctul C.3.
ieri macoco ar fi plecat în căutare de epave şi de schelete.
odată găsite, ar vrea să le împovăreze cu legende fiorice,
povești bune să devină sperietori de prunci și… venerabili.
ce nu știa mama, nu aflase că miria este chiar fata visată,
pentru ea, ar fi dispus să cioplească un castel din gheață.
în subpunctul C.4. este vorba de insula în formă de inimă,
unde să pună în aplicare planul, ceea ce Macoco a promis,
un loc pentru iubire, plămădit ca să placă ochiului și inimii
unor îndrăgostiții amo-oceainici, vor să arate pământenilor,
prin subpunctul C.5., cum respiră prin sine un loc al iubirii.
luna aprilie, celeste și cu mine, începând cu ziua de mâine
fără grupările humanoide, prea speriate că fata cea căutată
ar putea fi o sirenă refuzândă a bogățiilor piratero-terestre,
vom face, fără a sta pe gânduri, ce dictează subpunctul C.6.
vom hotărî cine va fi aleasa piratului, ar putea fi apriliana
hotărâtă de azi să clădească și ea, propriul triunghi insular.
Suntem în derivă
IV
două zile pe an, sirena poate să lepede coada de pește,
timp în care pirații au dreptul să o admire așa cum este.
atâta poate să facă duhul pentru sirene, el prea săritorul,
duhul oceanelor reci, binecuvântând și pe ceilalți eroi.
peirates și toți eșuații, îndrăgostiții apei, fără speranțe,
neputând să accepte că ar putea să fie, chiar ei autorii
nu vor să scrie mesajul sticlei, urmând a fi aruncată,
valurile atlantice să îi devină palatul pe multe decenii,
răstimp în care ea va putea primi botezul apelor sărate
iar ratursiile să o treacă de trei ori pe sub fiecare navă
jocul babord-tribord este periculos, dar și plăcut zeilor
mai ales zeiței arinanee, sticla putând ușor să se spargă.
conform punctului D. ea va trece testul, dacă toți peștii
vor hotărî că acesta va fi unul dintre ultim-destinele ei,
va deveni o sticlă nobilă cu mesaj asigurat, ce va putea
să plutească, pană în larg, unde o va duce gulfstreamul,
fără să își facă vreo grijă, că va fi în vreun fel deranjată
de către agidele reci, zeițe ce au de veacuri doar o misie.
conform subpunctului D.1. Macoco va ști primul, locul,
să caute el are timpul și nu duce lipsă nici de admiratori,
dar nu va avea primavera, ea zburdând nurlie, cât-colo,
fără să presimtă pericolul venit pe ape, aer sau pe uscat.
luna aprilie, celeste, grupările humanoide și azi, cu mine
ne-am sfătuit și hotărât, capcana va fi urzită în stil usian
conform subpunctului D.2.,chiar de către grup-insanus.
vai sirenelor, vai macoco, epistola nu este încă transcrisă!
nici măcar subpunctele A.,B.,C. nu ne mai pot fi de folos
suntem în derivă, nu ne mai duce capul, S.O.S inspirație!
ideile nu vor să vină ori se poate, ne țin în șah pentru tot.
dăm vina pe anatidae, victime labile, ele pot suporta răul
pot păcate să adune, doar pene de scris, nu pot să ne ofere.
presupunem că le cuprinde frica să nu facă o penelopecia.
traversăm prima criză de grup, o vom numi criza cynusia,
nu avem vreo vină, arătăm fără șovăială vinovatul, el este!
el macoco, pirat îmbrăcat în armuri, nu poate face transfer,
vis celestic, pe umerii celor dornici de a răpi o zi primăvara,
neînțelegând iubirea dintre misivă și sticla, biet cuarț nisifer.
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Florica Bud
Citește aici: Florica Bud – Pierd monopolul iubirii și Florica Bud - Privesc umbre pe cer
Copyright © 2024 Florica Bud
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.