let it flee
azi-noapte guturalii de dincolo
mi-au udat rădăcinile
era în vase funerare o plantă
lira cânta în umbră
mă trezeam pe tobe
și deveneam pasăre
în loc de aripi petale
migrau chipuri
de câine
mă cufund în fluturi de iasomie să uit
bătrânețile cum tremură
vestesc macii sânge
pe via appia a trenului
câteva nostalgii la un bar exclusiv
arată ca-n istoria
proteică pe urmă
urc în autobuz să
retrăiesc
viața antică
a speciei de unde irup
statuile spre osebire
de muritori
cenușa unui cosmos
lovit de parkinson
câteva glume
veșnice
și gata
la școala de dincolo
urcă un catâr insomniac pe dopuri de plută
ziua are o voce spartă
înăuntru e plin de caftane cu plete
visul începe cu samarul catârului
încuiat între oglinzi la viteza a doua
în piața cu porți lumina prin sită e un
simbol al vieții
ziua continuă cu
nori în formă de șuruburi strânse
și o groază de vânt
cămile în șir flori din bumbacul veșnic
își țineau albinele pe apă în calea
nimfelor mascate de nuferi
amforele lor amare apăsau pe
mare dacă nu creșteau fructe
măcar flori
apeducte
când era frig scoici de teracotă semănau
(cu marea)
în timpul divinației
unii renășteau cu folos
alții
alții
un strop de pace galițiană și altele
la prima oră șerpuia lacul în beția din etiopia
zâmbea reclama la ceșcuțe și eram (leoarcă)
o capră aflătoare behăia dusă
pe mal creștea o oglindă prin negustori venețieni
viața fără de moarte
adică basmele vindeau bine pe timpuri
pace?
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Brîndușa Palade
Citește aici poezii din volumele: @rcadia și ospiciul din paradis
Citește aici: Brîndușa Palade - în ziua când se decolora soarele, Brîndușa Palade – Privind cerul palid
Copyright © 2024 Brîndușa Palade
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.