DARIANA HÎNDA

 

***

și la ploiești sunt umbreluțe pe stradă
tot acolo groapă tot acolo lucrări pe drum tot acolo fără autostradă
cu presiunea enormă pe care o exercită ăștia
ai timp de depresie pentru a obține noi și noi drepturi
te unge la suflet să vezi că n-a dispărut de tot fericirea și aroganța
foamea te motivează cred că toți am trecut prin așa ceva
câtă dreptate aveai în legătura cu depresia

rămâi așa cum ești coboară-ți așteptările
să știi că băutura chiar crește în copac
doar că trebuie muncită nu plătită neapărat
dacă ai renunța la râsul ăla fals
sfârșitul ar fi fenomenal
îmi zicea biata mamaie că nu moare până
nu scoate cartofii sau îmi amintesc atunci
când s-a dus să facă duș
să nu fim nevoiți să o îmbălsămăm după ce moare

de aici începe adevăratul umor
ai nevoie de bani ca să cumperi rahaturile
de care n-ai nevoie am ajuns să cred că
pentru poante bune trebuie și inspirație
și alte legende urbane.


***

cuibărită pe unul din scaunele de grădină.

când am ajuns acasă aveam nevoie
de imaginea unei camere goale și anostă
nicidecum de o scenă dintr-un film porno
nu prea mi-au plăcut actorii
în rest totul era de-o frumusețe ieșită din comun
aproape că puteam să apreciez imaginea
aș vrea sa urlu cât mă țin plămânii
să le spun de toate, de iubire,
trădare și care sunt regulile sexului în 3.

Tac și ascult știrile din sufragerie
mă anunță că vor crește din nou prețurile la gaz.
în curând va fi prea frig pentru fericire
filmul din dormitor continuă în fundal
ca o amintire,
iar eu ma întorc la toamna mea.


***

Dacă aș fi eu
fără perdelele din IKEA
sau straturile de ceapă ce te fac să plângi
ți-aș scrie câte un poem pe minut
să te conving că sunt ceea ce vrei
că destinul și viața și extratereștrii
ne vor împreună

Am mânca înghețată din același cornet
și nu te-aș certa dacă lași colacul ridicat
tu m-ai duce să-i cunosc pe ai tăi
ca eu să mă prefac că îi plac
iar tu să îi liniștești că nu ești gay.


***

Pomul de Crăciun atârnă încă împodobit în sufrageria mea mizeră
obișnuiai să îl desfaci toamna târziu
doar ca să avem motiv să sărbătorim din nou Crăciunul cum se cuvine
cu prieteni adunați de prin birturi și colinde overplayed
și salata aia de boeuf ce nu avea niciun gust dacă n-o făcea mă-ta
Mă întreb dacă are rost să te sun să îți spun
că globul cu numele noastre a fost primul care s-a spart
din greșeală jur
același tip de greșeală ca gagica din club de luna trecută
sigur știi la ce mă refer
doar toți facem greșeli în viață
important e să le ierte cei din jur că noi oricum nu ne mai iertăm.


***

Nădlac-Timișoara
puncte incerte și niciodată acasă,
cu valizele desfăcute doar pe jumătate și deja e timpul să pleci

Prea multe chei și încărcătoare uitate
caut portbagajul și îl închid sătulă de rujuri și șosete pierdute la tine în apartament
acolo unde nu mă cheamă nimeni și am timp
să mă gândesc
cum trec orele așa și tu
tot pe nicăieri.

Dariana Hînda (Dariana-Ionela Hînda, n. 28 martie 1999): Este absolventă a Facultății de Litere din Timișoara. Se ocupă în acest moment de modelarea noii generații, fiind profesoară de Limba și literatura română la Nădlac. Recent a început să acorde o atenție sporită scrisului, lucrând la primul său volum de poeme. A publicat în Actualitatea. Dariana Hînda a participat la diverse lecturi publice în Timișoara, începând cu anul 2020. Acum este membră a cenaclului nou format, Comuna30, ale cărui ședințe i-au prilejuit și primele apariții în fața publicului. Este membră a proiectului Cămine în mișcare, fondat de asociația Prin Banat, din Timișoara. În cadrul acestui proiect a ajutat la culesul unor povești despre fenomenul migrației în Banat și Europa, urmând ca acestea să fie transformate în manifestări artistice. 

 
Pagina Facebook: Dariana Hînda
Pagina Instagram: Dariana Hinda


Copyright © 2023 Dariana Hînda (Dariana-Ionela Hînda)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.