GEORGETA-RODICA CHIRAN
Ploaie dulce
Știe ploaia care cerne din văzduhurirouă dulce peste iarba vestejită
ce-apoi ca o erudită
se transformă-n mii de fluturi
într-o zi de marți banală
risipind petale false
prin cearceafuri de mătase,
că-n langoare-mi matinală
dintr-un amalgam de stări
ce-au rămas ne-mpărtășite
am scos gânduri nesfârșite
aruncându-le-n în uitări?
Sau chiar norul o seduce
doar să cearnă din văzduhuri
roua dulce,
transformând-o-n mii de fluturi?
Recompunere
Fată frumoasă,ambiguu te zăresc
strivind sub picioarele zvelte
frunzele toamnei pe trotuar
în joaca-ți adolescentină,
cu chipul inocent
ascuns sub pletele
în culoarea
vântului turbat,
neglijent revărsate
peste sânii copți
timpuriu.
Fată frumoasă,
m-ai uitat?
Te privesc
prin curgerea timpului
de sub același copac
într-o altă toamnă
răsucind inele
în păru-mi
de acum brumat.
Redă-mi tinerețea
ce mi-ai rămas datoare,
croiește-mi poteci
în lumină din neguri
și pune-mi în ochi
noi începuturi,
poartă-mă-n vânt
pe aripi întinse
pribegind
fără formă
la întâmplare.
Nu-mi mai turna în suflet
doruri abisale
ci, poartă-mă
fată cu trup de pasăre
prin arce de timp
ce au porți deschise
spre iubiri neîmplinite,
sau șterge-mi amprenta
apăsării din priviri.
Recompune-mă
acum ori niciodată,
căci altfel mă sting
istovită de gânduri
nebune
prinsă în eterne,
telurice întrebări.
Gând de seară
Timpul înghite secundeîntr-o seară de chihlimbar
cu aromă de castane coapte
în jarul inimilor aprinse de iubire,
sub perdeaua transparentă a unui singur felinar
ascuns sub cerul ce se deschide tainic
subjugat de toamnă.
Vasali ai iubirii,
greierii cântă încă-n nepăsare în acorduri de cavantină
înfruntând greutatea frunzelor căzute
străjuind loiali puntea dintre anotimpuri,
când păsările pleacă în bejenie.
Seara migrează în noapte
la fel ca într-un fado la o margine de lume,
inocentă și lipsită de luciditate printre dulci săruturi,
cu iubiri profunde și pecetluite
declarate-n cuvinte sprințare,
metamorfozate-n roiuri de fluturi în stomac,
suspendând galopanta trecere în efemeritate.
Magnolii
Cad lacrimi de-ametist din crudele magnolii
Pe-o partitură veche cu iz pregnant de-absint,
Becarul alterează diezii și bemolii
Prin sarabanda nopții și-a notelor, succint.
E-o-nvălmășire aspră de armonii pierdute...
Lumina taie bezna în lampa ațipită
Cu doar o pâlpâire și-o amplă servitute,
Ca o fantasma-n voal albastru împodobită
Se scutură magnolii, câtă tristețe-n noapte...
O nouă simfonie în unduiri de ramuri
Sub clape sidefii ce-au devenit inapte,
De-a le-ndulci durerea de dincolo de geamuri.
Pe-o partitură veche cu iz pregnant de-absint,
Becarul alterează diezii și bemolii
Prin sarabanda nopții și-a notelor, succint.
E-o-nvălmășire aspră de armonii pierdute...
Lumina taie bezna în lampa ațipită
Cu doar o pâlpâire și-o amplă servitute,
Ca o fantasma-n voal albastru împodobită
Se scutură magnolii, câtă tristețe-n noapte...
O nouă simfonie în unduiri de ramuri
Sub clape sidefii ce-au devenit inapte,
De-a le-ndulci durerea de dincolo de geamuri.
Nevoia de tine
Sub sticla lămpii se frânge lumina,Condeiul și muza încep s-o deteste
Blând noaptea pe ele-și macină tina,
Când nevoia de tine îmi cere-o poveste.
Mi-e mintea înceată și mâna străină
Penița despică o biată hârtie,
Acut simt nevoia de adâncă lumină
Să dibui cuvinte ce vor să te știe.
Dar vărs călimări pe pagina goală
Din pofta de-ați scrie tâlcuitor,
E ca un drog ce-n mine se răscoală
Nu pot să-o evit și toate mă dor.
Nevoia de tine e dulce-amară
Însă condeiul începe a-mi plânge,
Când parcă mă roagă în noapte-o vioară
Să sting lumina ce-n lampă se frânge.
Georgeta-Rodica Chiran (n. 29 mai 1961, Brad, Hunedoara): Licențiată în Psihologie. A început să scrie versuri și proză începând din anul 2021. A debutat cu volumul de poezie Copacul vieții mele (editura Ștef, Iași, 2021, lansat la Centrul Cultural Pitești, în cadrul emisiunii Medalion Cultural). Tot în 2021 a publicat în revista săptămânală Flacăra lui Adrian Păunescu (nr. 19-25 Noiembrie 2021, cu o cronică literară scrisă de poetul și criticul literar Cristian Neagu. (“Citind cu atenție respectivul volum, mi-am amintit de Aleksandr Seergheevici Pușkin unde, din contradicțiile și frământările conștiinței, trăitorul acesteia poate crea capodopere, deoarece simpla mobilitate a imaginilor definește imaginația cititorului.... Chiran Rodica apelează la un limbaj poetic metaforic, revelatoriu nu numai prin latura lui semantică sau imagistică, ci și prin substanța lui sonoră, articulând ritmul și conținutul său conceptual.” - extras din recenzia semnată de Cristian Neagu). Georgeta-Rodica Chiran a publicat în anul 2022 volumul de poezii Ceasuri de veghe și primul ei volum de proză, Ancoră peste timp.
Pagina Facebook: Geo Chiran
Copyright © 2022 Georgeta-Rodica Chiran
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment