TATIANA GROSU - LIBELULA ALBASTRĂ

 

libelula albastră

un ciob de oglindă sub piele,
pe umărul meu stâng
venele
ca țevile în subsoluri.
sirena
iarăși ca o chemare la tine.
amintirea despre
cei îngenunchiați și cei drepți
din fața mașinilor roșii,
drumurile necunoscute,
ochii plânși,
o grămadă de pietre și cenușă în spate
deasupra capului -
o libelulă albastră.

Viața este frumoasă, și ca să nu o ratezi ia-ți un Smartphone

Ce bine e că ai gadgeturi
Acestea îți sunt sufletele fără de care ți se taie suflarea
Aceasta este viața pe care ai ales-o
Așa dorești să trăiești
Și nu te interesează mocirla de pe tălpile tale de mulți ani
La mulți ani,
Ai un telefon nou
Și bonusuri, jocuri de care vrei și prostii de tot felul
Ți-ai îndeplinit dorința
Acum poți să fii fericit cu adevărat
Pentru că lucrurile mărunte și mari contează
Pentru ele trăiești
Pentru ele, pentru electricitate, pentru plățile comunale
Șuncă și cartofi prăjiți
Dar ce bine e că avem telefoane
Acolo găsești tot ce-ți dorești
Feluri de mâncare cum nu ai mai văzut și nici n-ai să-ți permiți degrabă
Pentru că trebuie să-ți cumperi device-uri Smart
Că acestea cu adevărat contează
Cu cât mai noi cu atât mai bine
Ce te interesează pe tine ce îți face iubita, soția, copiii
Dacă tu ai o lume mai frumoasă și mai interesantă
Și ei tot
Că le-ai luat telefoane și nu au dreptul să-ți facă reproșuri
Nu au dreptul la nimic
Nu am dreptul la nimic
Locul perfect pentru muncă este
În fund în fotoliu în fața calculatorului toată ziua până în noapte
Locul perfect pentru odihnă
În fund în fotoliu până dimineața
Ce viața mai trăim împreună, plină de noutăți
De pe portalurile de știri
Care mai de care
Ce contează când totul e atât de minunat
Viața este frumoasă
Și ca să nu o ratezi
Ia-ți un Smartphone nou
De ultimă generație, ca și tine
De ultimă generație.
Degenerație
La mulți ani!

Prima zi fără tata

Eu nu țin minte cum a fost prima zi...
Eu nu știu nici măcar de când ar fi trebuit să încep să număr.
Două zile lungit într-o cutie de lemn
În camera unde nu a mai locuit nimeni de atunci,
Apoi în ziua a treia i-au pus capacul
Și am rămas singure
În mijlocul iernii
Fără tata.

a dream of a hill

De pe buzele tale
se preling picături de lapte
albe
în fața gurii mele
la o distanță aproape interzisă.
Ne ținem de mână
și ne rugăm
să nu se cutremure vârful muntelui
de sub picioarele noastre,
dintre degetele noastre.
CT cetate
Mâncăm toate merele,
iar la sfârșit ne vom mângâia burțile
cu ochii în cer,
cu ochii sub pleoape.

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Tatiana Grosu

Copyright © 2021 Tatiana Grosu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.