ALEXANDRU HIGYED

 

n-o să-i lipsești nimănui cum de altfel nici aborigenilor
nu le lipsesc leacurile nu ai cum să te transformi într-o
sticlă un înlocuitor pentru tristețile altora
ușor de descoperit la fiecare colț
ușor de digerat

eziți să-l citești pe ginsberg să te plimbi
prin supermarket știi că nu ai după cine
să plângi atunci când ești pierdut în raionul de lactate
e mai frig ca niciodată

nu te prinzi nu ești prietenos atunci
când femeia de serviciu nu te salută
vrei să ajungi la saramago pe care îl amâni
de zile întregi doar pentru că ți se pare
că are nume de șarpe

nu vrei să găsești trădarea în cărți
nu în supermarketuri nu pe patine nu te mai bagi
nu mai vrei să simți umilința alunecării
celui nevoit să repete amenințarea
să amâne climaxul punctul culminant
pumnul din spatele mănușii de box
capul care nu se lovește niciodată

dacă aș fi sărit măcar din automobil
atunci când stagna să fi mers sacadat

până la ieșire ca un soldat care fuge de
bătălia de la dunkirk

nu mă îngrijorează carabinierii nu mă
îngrijorează hamacele pot sta aici cât vrei pot
sta aici până când aerul o să se umple de
radiații și o să încep să vorbesc

lași calul să te aștepte la intrare
accesul animalelor pe front e interzis
aici doar dispozitive de comunicare
vă rugăm să nu ne mai contactați atât de devreme
am pierdut numărul cu prima descoperire

țestoasele trăiesc mult doar pentru că
n-au fost niciodată supuse unui obstacol atât de primar
atât de nevrotic neîntâlnit nesigur
țestoasele ar fi sincere ți-ar spune că ești un țăran
că n-ai de ce să te temperezi să te uiți după colț
că acolo se află răspunsul de la extemporalul
dintr-a cincea ai zice
că acum e prea târziu dar uite cât mai e până închid
și nu sunt nici măcar obosit nici măcar gata de masă
tu poate ai mai citi câteva pagini dar asta e diferența
ne privim cu coada ochiului
cine termină mai repede cine nu mai are răbdare

Rece//termoizolat//tastatura nu mai are alfanumerice//

în fața caloriferului//un val de căldură care o să treacă//

dimineață//comunicare, certitudine, izolare//
sedentarizarea emoțiilor// nu mai e o opțiune//
sunt stătut ca laptele//un bebeluș care așteaptă//
să fie alăptat// îngrijit// doar înainte să se pieptene
sedentarizarea emoțiilor// nu mai e o opțiune//
mă mișc doar atunci// când mi se cere//mecanic//
atunci când tastatura o să-și recapete alfanumericele//
când scaunul// o să fie din nou confortabil//
când o să mă substitui// unui alt fel de diegeză//
o expunere// mai subtilă a generalităților care mă acoperă//
după ce trec pragul //o minte mai puțin îmbibată în alcool//
să nu o considerăm o problemă//doar pentru că nu ai cum//
să o lași să se apropie// nu ai cum să lași în urmă//
cu un mop umpli o găleată//apoi te ștergi pe mâini//
atât de infect// de neatins // atât de subuman// în jumătățile de măsură

Alexandru Higyed (n. 1997, Șiria, Arad): Absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie, secțiunea Limbi și Literaturi, Română-Engleză, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Urmează cursurile masterale de Studii Americane din cadrul aceleiași facultăți. În același timp, e librar la librăria La Două Bufnițe. A publicat poeme în revistele Orizont, Actualitatea literară și Monitorul de Poezie, dar și pe platformele on-line O mie de semne, Noise Poetry, Cenaclub și Poetic Stand. Versurile sale au fost incluse în antologia Statuile se scurg pe iarbă (a Cenaclului „Pavel Dan” din Timișoara). A primit Bursa de debut în jurnalism cultural, poezie sau eseu „Simona Croitoriu” din cadrul proiectului TMcult – Școala de Critică și Jurnalism Cultural, organizat la Timișoara de către Asociația Culturală Contrasens. În 2019 și 2020 a coordonat secțiunea de literatură de la Student Fest Timișoara, iar din 2019 este membru al Asociației Culturale Contrasens.

Volume publicate:

nimic personal (volum de debut, Casa de Pariuri Literare, 2021)

Citește aici: Alexandru Higyed - când nu e timp de dragoste

Copyright © 2021 Alexandru Higyed
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.