Poezii din volumul “Intrare în toamnă", în curs de apariție la Editura “Sfântul Ierarh Nicolae” din Brăila:
Și timpul curge altfel
Și timpul curge altfel
când ai intrat în toamnă –
doar uneori sunt zbateri
în frâu poți să le ții
crezând că-mpotrivirea
e doar cumplita doamnă
ce-ți strică mersul vieții
de-l știi sau de nu-l știi
Când vine-o-nflăcărare
ești suspicios și crezi
că nu e pentru tine
c-a trecut vremea-n care
în suflet zburdau iezi
Respiri doar nostalgia
că nu a fost să fie
privind cu drag la tineri
ce-n mersul lor au arc
care-i aruncă-n cer
și pe pământ i-aduce
Doar știi ce ei trăiesc
și le zâmbești complice.
Și timpul curge altfel
când ai intrat în toamnă –
doar uneori sunt zbateri
în frâu poți să le ții
crezând că-mpotrivirea
e doar cumplita doamnă
ce-ți strică mersul vieții
de-l știi sau de nu-l știi
Când vine-o-nflăcărare
ești suspicios și crezi
că nu e pentru tine
c-a trecut vremea-n care
în suflet zburdau iezi
Respiri doar nostalgia
că nu a fost să fie
privind cu drag la tineri
ce-n mersul lor au arc
care-i aruncă-n cer
și pe pământ i-aduce
Doar știi ce ei trăiesc
și le zâmbești complice.
Sunt filele trăite
ca filele de carte
Sunt viețile trăite
ca filele de carte –
același ax le ține
spre-a nu se mai desparte
Trecut e ce-ai trăit,
prezent e ce trăiești,
iar viitorul e
trăitul mai departe
Și fiecare viață-i
un alt mod de trăire –
înoți în alte valuri,
dar tinzi spre veșnicie
Oricand poți să te-ntorci
trăindu-ți amintirea,
oricând poți să te-avânți
să-ți fii ție vestirea
E Dumnezeu în tine
în fiecare clipă
și soarbe- orice trăire
în tine se-nfiripă
Dar El se detașează
de ceea ce trăiește -
și tu, ca El, de poți,
trăirea-ți limpezește
Tu ești doar personajul
ce rolul și-l creează
și ai mai multe roluri
în viața asta trează
De secole, milenii
tot roluri ai avut
și vei avea mereu
căci spiritul ți-e crud
Iar lecțiile vieții
nu sunt ca la o școală –
te naști și vei muri
cât inima ți-e goală
Ai învățat ceva
din aspră viața asta?
Tu te îneci la mal
și vezi din val,doar creasta
Ca spuma ce ascunde
miracolul oceanic,
așa e viața ta –
distanța e doar timp,
tu nu știi ce ascunzi,
nu știi de ce trăiești,
lași viața doar să curgă
și nu știi cine ești.
ca filele de carte
Sunt viețile trăite
ca filele de carte –
același ax le ține
spre-a nu se mai desparte
Trecut e ce-ai trăit,
prezent e ce trăiești,
iar viitorul e
trăitul mai departe
Și fiecare viață-i
un alt mod de trăire –
înoți în alte valuri,
dar tinzi spre veșnicie
Oricand poți să te-ntorci
trăindu-ți amintirea,
oricând poți să te-avânți
să-ți fii ție vestirea
E Dumnezeu în tine
în fiecare clipă
și soarbe- orice trăire
în tine se-nfiripă
Dar El se detașează
de ceea ce trăiește -
și tu, ca El, de poți,
trăirea-ți limpezește
Tu ești doar personajul
ce rolul și-l creează
și ai mai multe roluri
în viața asta trează
De secole, milenii
tot roluri ai avut
și vei avea mereu
căci spiritul ți-e crud
Iar lecțiile vieții
nu sunt ca la o școală –
te naști și vei muri
cât inima ți-e goală
Ai învățat ceva
din aspră viața asta?
Tu te îneci la mal
și vezi din val,doar creasta
Ca spuma ce ascunde
miracolul oceanic,
așa e viața ta –
distanța e doar timp,
tu nu știi ce ascunzi,
nu știi de ce trăiești,
lași viața doar să curgă
și nu știi cine ești.
Au înflorit toți nuferii
Au înflorit toți nuferii
pe lac
Au înflorit în noapte
dintr-o dată
și și-au mutat trăirea-n
trupul meu
Ciudat, mă simt de vară,
vinovată
Nu-i pentru prima oară
când mă mut
din toamna vieții
nesperat, în vară
da'-i ca și cum
o primă oară s-a-ntâmplat
și merg pe drum
cu sufletul pe-afară
Au înflorit toți nuferii
pe lac
Au înflorit în noapte
dintr-o dată
și și-au mutat trăirea-n
trupul meu
Ciudat, mă simt de vară,
vinovată
Nu-i pentru prima oară
când mă mut
din toamna vieții
nesperat, în vară
da'-i ca și cum
o primă oară s-a-ntâmplat
și merg pe drum
cu sufletul pe-afară
Și, ca să cred că
nu e nălucire
că glasul tău
în noapte-am auzit,
s-a-nviorat și iarba
din grădină:
e verde, mătăsoasă
și-ncet se unduiește
la privit
nu e nălucire
că glasul tău
în noapte-am auzit,
s-a-nviorat și iarba
din grădină:
e verde, mătăsoasă
și-ncet se unduiește
la privit
Cum de-ai făcut
departele, aproape -
de te-am simțit aievea
lângă mine -
n-am să te-ntreb
Ca magul Merlin
tu gândești
când dădea lecții
regelui Artur
spunând că
spațiul, timpul
sunt o farsă,
că lumea asta
lumi are-mprejur
și toate sunt
o singură fereastră
spre cerul nepătruns
plin de minuni
departele, aproape -
de te-am simțit aievea
lângă mine -
n-am să te-ntreb
Ca magul Merlin
tu gândești
când dădea lecții
regelui Artur
spunând că
spațiul, timpul
sunt o farsă,
că lumea asta
lumi are-mprejur
și toate sunt
o singură fereastră
spre cerul nepătruns
plin de minuni
Te-aud încet
din depărtate zări
spunând că
inima e doar o cuantă
ce ține-n ea
întregul univers
și că iubirea cea adevărată
se scrie singură în vers.
din depărtate zări
spunând că
inima e doar o cuantă
ce ține-n ea
întregul univers
și că iubirea cea adevărată
se scrie singură în vers.
Iubire cuantică
Încă de-aseară
mi-am dat seama
c-am rămas
singură acasă
Tu n-ai venit
nici n-ai plecat
dar energia ta era
neașteptat, cu mine-n casă
Când energia ți-ai trimis
erai șuvoi, erai și foc
mă devastai, mă înfloreai
și nu mă întristai deloc
De ce-ai plecat
de lângă mine?
E o-ntrebare fără rost -
noi telepatic ne-am certat
și-acum sunt norii, adăpost
Să râd? Să plâng? M-ai auzi
și nu cred că te-ar afecta
Mai bine stau în așteptare
și totul se va vindeca.
Încă de-aseară
mi-am dat seama
c-am rămas
singură acasă
Tu n-ai venit
nici n-ai plecat
dar energia ta era
neașteptat, cu mine-n casă
Când energia ți-ai trimis
erai șuvoi, erai și foc
mă devastai, mă înfloreai
și nu mă întristai deloc
De ce-ai plecat
de lângă mine?
E o-ntrebare fără rost -
noi telepatic ne-am certat
și-acum sunt norii, adăpost
Să râd? Să plâng? M-ai auzi
și nu cred că te-ar afecta
Mai bine stau în așteptare
și totul se va vindeca.
Azi, nestatornicia toamnei
Azi, nestatornicia toamnei
s-a cuibărit din nou în mine –
când nori, când ceață
vânt sau ploaie
ca sufletu-mi închis de tine
Îți văd defectele cu carul –
și pe-ale mele, uneori,
dar mai ades eu îți văd darul
de a mă arunca sub val
Mă las atrasă către tine
ca înecatul de-un vârtej
de parcă moartea-i semn astral
și tu rămâi singurul crez
O clipă razele de soare
m-au mângâiat încetișor
de parcă mi-ar fi spus: renunță
și-așteaptă valul următor
Poate c-o toamnă luminoasă
va poposi în gândul tău
și-ai să vezi viața iar frumoasă
și blândă ca sufletul tău.
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Olga Alexandra Diaconu
Citește aici: Olga Alexandra Diaconu - Când vântul mă mângâie, Răsad de vise și Olga Alexandra Diaconu - Sămânță sub zăpadă
Copyright © 2021 Olga Alexandra Diaconu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.