pisica lui schrödinger
locuiesc într-o velință de lână/ locuiesc într-un covor oltenesc
merg desculț pe ulițele dintre culori și desene
împing un cerc/ urmăresc o căruță trasă de iepe
fugăresc niște cerbi/ mărginesc cruci/ conturez tufenici
râd de pisica lui schrödinger/ mustăcește spre mine/ și-a făcut un culcuș
peste scândura casei/ vopsită în roșu/ o rază de lumină/ paralelă cu solul
ca o treaptă concretă/ foarte solidă/ în picături de praf
pisica lui schrödinger calcă pe ea/ își face avânt
un glas de femeie/ care cheamă la masă/ s-o fi copt pâinea/
dă consistență luminii/ dă consistență luminii
pisica lui schrödinger sare/ pășește
este și în velința de lână/ este și în covorul cel oltenesc
torcând infrasunete/ domesticind spații/ domesticind spații
și se face seară/ și se face noapte/ lumina piere/ lumina piere
rămâne urma luminii/ consistentă și fermă
ca o treaptă concretă pentru pisica lui schrödinger
care sare/ pășește/ torcând infrasunete/ domesticind spații
și aici/ și acolo/ și în partea cea mai cealaltă
imponderabil
plutesc/ indecis
între o zi de marți
și o zi de miercuri
la mijloc
eterne
două păduri mari/ își împreunează
patru anotimpuri foarte distincte
din poteca ce le desparte
clasific/ tetraplegic
păsări ce zboară dintr-o parte în alta
râd și țipă și plâng
precum păunii/ fazanii din campo grande
noi nu existăm/ noi nu existăm/ noi nu existăm
uită-ne
plutesc/ indecis
între o zi de marți
și o zi de miercuri
la mijloc
eterne
două păduri mari/ își împreunează
patru anotimpuri foarte distincte
din poteca ce le desparte
clasific/ tetraplegic
păsări ce zboară dintr-o parte în alta
râd și țipă și plâng
precum păunii/ fazanii din campo grande
noi nu existăm/ noi nu existăm/ noi nu existăm
uită-ne
antigravitație
cel mai perfect motor alcubierre/ este un pom înflorit
un pom înflorit are nesfârșita putere
să împingă napoi/ să îndese-n uitare
câteva eternități de amorțire și lumină puțină
le întinde/ lăbărțează/ trimite aiurea
și-și aduce aproape
micșorând/ contractând sumedenii de universuri distanță/
câteva/ puține/ zile de vară
îngrămădindu-le-aici/ la doar o întinzătură de mână distanță
la doar câteva crengi de pom înflorit depărtare
cel mai perfect motor alcubierre/ este un pom înflorit
un pom înflorit are nesfârșita putere
să împingă napoi/ să îndese-n uitare
câteva eternități de amorțire și lumină puțină
le întinde/ lăbărțează/ trimite aiurea
și-și aduce aproape
micșorând/ contractând sumedenii de universuri distanță/
câteva/ puține/ zile de vară
îngrămădindu-le-aici/ la doar o întinzătură de mână distanță
la doar câteva crengi de pom înflorit depărtare
va fi murit porumbița
în curtea fabricii
avem un măslin/ câteva cioturi
venea/ din când în când/ porumbelul
lua o crenguță/ o ducea spre arca lui noe
dar sunt zile multe/ sunt ani
de când porumbița nu ne mai vizitează
lucrătorii din secția confecții metalice
plâng/ ascultă/ în buclă/ soldier of fortune/ remasterizat
va fi murit porumbița/ va fi murit porumbița/ va fi murit porumbița
tot zic
cei din corabie/ care căutau locuri uscate/ se vor pierde
și noi/ și noi/ și noi
pe noi n-o să ne mai caute/ n-o să ne mai descopere
nimeni
nimeni/ vreodată
în curtea fabricii
avem un măslin/ câteva cioturi
venea/ din când în când/ porumbelul
lua o crenguță/ o ducea spre arca lui noe
dar sunt zile multe/ sunt ani
de când porumbița nu ne mai vizitează
lucrătorii din secția confecții metalice
plâng/ ascultă/ în buclă/ soldier of fortune/ remasterizat
va fi murit porumbița/ va fi murit porumbița/ va fi murit porumbița
tot zic
cei din corabie/ care căutau locuri uscate/ se vor pierde
și noi/ și noi/ și noi
pe noi n-o să ne mai caute/ n-o să ne mai descopere
nimeni
nimeni/ vreodată
om
viața mea/ fericita
își cară în spate
motostivuitorul
cu el încarcă/ cu el descarcă
zile
pe ea/ pe viața mea/ fericita
anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o pe stradă/ ntr-un bar
toate zilele vieții ei
viața mea/ fericita
și le trăise pe străzi și prin cârciumi
căutând un om/ căutând un om/ căutând un om
pe ea/ pe viața mea/ fericita
anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o-ntr-un bar
/ într-un bar întocmit în biserica cea mare a urbei/
căutând să citească în ceașcă
în vibrațiile împinse în caimacul cafelei
vocile tumulte memorate în ziduri/că tot vor mai fi rămas câteva/
fanteziile organonului
omul acela/ omul acela
viața mea/ fericita
își cară în spate
motostivuitorul
cu el încarcă/ cu el descarcă
zile
pe ea/ pe viața mea/ fericita
anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o pe stradă/ ntr-un bar
toate zilele vieții ei
viața mea/ fericita
și le trăise pe străzi și prin cârciumi
căutând un om/ căutând un om/ căutând un om
pe ea/ pe viața mea/ fericita
anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o-ntr-un bar
/ într-un bar întocmit în biserica cea mare a urbei/
căutând să citească în ceașcă
în vibrațiile împinse în caimacul cafelei
vocile tumulte memorate în ziduri/că tot vor mai fi rămas câteva/
fanteziile organonului
omul acela/ omul acela
I. C. Liță (n. 11 martie 1979, Slatina; stabilit în Ávila, Spania): A copilărit la bunici în satul Ociogi, Brâncoveni (Olt) și mai apoi în Slatina. A absolvit cursurile Seminarului teologic din Râmnicu Vâlcea (1999) și ale Facultății de teologie (pastorală) din Sibiu (master în istoria Bisericii) (2003). A fost preot paroh în Maciova (Caransebeș, hirotonit de către episcopul Lurențiu Streza, 2003 - 2006), profesor de religie și angajat la o fabrică de scaune, preot al parohiei Golești I (Arhiepiscopia Râmnicului, 2006-2013), profesor de religie și taximetrist. Începând din martie 2013 este preot paroh în Segovia (Spania). I. C. Liță a publicat versuri în revistele Itaca (ianuarie, 2021; martie, 2021), Armonii culturale (ianuarie, 2021), Monitorul de poezie (ianuarie, 2021).
Volume publicate:
Una sută sentimente minore (poeme, în pregătire)
Citește mai multe poezii aici: I. C. Liță - lumina de pe fundul oceanului și I. C. Liță - Poemul de duminică
Traduceri în spaniolă: I.C. LITA - @elgatodescrhodinger
Copyright © 2021 I. C. Liță
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
acordul autorului.