ROXANA NEGUȚ - UMBRELE LUMINII

 

Roxana Neguț - Umbrele Luminii, manifest poetic (Editura Lumen, 2020): Conceput sub motto “Nu poți ajunge la iluminare prin fantezii despre lumină, ci prin conștientizarea întunericului (C. Jung)” și inspirat din psihologia jungiană, volumul de poezii îndeamnă la meditare și gândire profundă asupra celor mai mari simboluri ale vieții, trecerea ireversibilă a timpului, efemerul, schimbările naturii dar mai ales ale omului, apropierea de credință (lumini și umbre). Partea “Stări și anotimpuri” reînvie un curent literar denumit Simbolism rafinat. Umbrele Luminii, un manifest poetic care pledează pentru dragoste, sinceritate, autenticitate și trăire profundă.

Seria Lumină

Pioni

Suntem frunze purtate pe aripi de vânt
Simpli pioni jucători pe tabla vieții
Cu un rege ce ne trasează într-o clipă destine
Printre efemere clipe de bucurii și tristeți.
Suntem făcuți din praf de stele și palidă lumină
Din amintiri, regrete, memorii, sentimente
Biete făpturi mânate de hazard și karma
Ne trecem viața uneori depănând momente.
Suntem iubire, căldură, rugă aprinsă și păcat
Amor nestins, gând și cuvânt nesupus
Trăim, iubim, călătorim și iar trăim
Până în liniștea tăcută a veșnicului apus.


Lumini și umbre

Uneori e atât de ascunsă lumina din noi
Și atât de cuprinsă de amar și întuneric
E viața câteodată copleșită de griuri și nevoi
De clipe urâte, dureri și grele ecouri.

Uneori, soarele uită să mai surâda printre nori
Printre mii de furtuni și amarnice ploi
Se aprind fulgere, se sting în cumplite tăceri
Idei, speranțe, credințe și vise din noi.

Un câștigător e însă un visător ce nu a renunțat să spere
Un visător ce a crezut în el, în dorințe, în palide stele
Un câștigător e acela ce a văzut un succes în fiecare luptă pierdută
Ce a transformat durerea, eșecul și umbra într-o experiență tăcută.

Seria Stari și anotimpuri

Efect static, efect dramatic

Plouă pe străzi și plouă torențial
Efect static, efect dramatic
Plouă nebun și pe aleile din cer
Că într-un vals bătrân, un an sabatic.

Plouă pe case și pe mașini, peste tot
Efect static, efect dramatic
Plouă lent, haotic, în noapte și zi
Ca într-un paradis cenușiu, tomnatic .

Și plouă pierdut și plouă mărunt
Efect static, efect dramatic
Se aprind lumini, claxonează mașini
Ca într-un teatru supra fantastic

Și plouă și plouă de atâta timp
Efect static, efect dramatic
De parcă ne-a uitat Dumnezeu
Într-un timp greu, ploios și apatic.

Umbra unor roze

Se aștern timid în lună de poveste
Pierduta sclipire a rozelor de toamnă
Se adâncesc tăceri pe veșnice momente
Prin ploi se simte o liniște amară.

Se pierd cuvinte și se adună în încurcate ghemuri
Amarnice și pierdute trăiri
În timp ce rozele își plâng tăcut, declinul
Pale tablouri printre pierdute amintiri.

Și se adâncesc amarnice apusuri
În suflet veștejit de dalbe roze
Se pierd rapid mai multe răsărituri
Printre ale timpului, albe nevroze.

Nu-mi mai vorbi azi despre iarnă

Nu-mi mai vorbi azi despre iarnă
Căci nu mai vreau să o mai văd, să o mai simt
Sunt gândurile înghețate în reci fantasme
Și clipele rătăcite în alb anotimp.

Nu-mi mai vorbi azi despre iarnă
Mi-e frig și mi-e o sete pură de căldură
Lumină aprinsă din vechi anotimpuri
Nu clipe acoperite de gheață și zgură.

Nu-mi mai vorbi azi despre iarnă
Căci ninge afară și ninge aprins și-n mine
E sufletul acoperit de alb, frig și tăceri
Mi-e dor de soare, mi-e dor de zile cu lumină.

E iarnă afară, e iarnă acum și-n suflet
Se așterne în liniște, alb covor de tăceri
Nu-mi mai vorbi, iubitule te rog, de nimeni
De nimic
Poate doar de noi doi și de clipa pierdută de ieri

Citește aici poezii din volumul: Roxana Neguț- Morții nu vor apă
Site web: Viața ca o limonadă (site de umor și poezie)

Copyright © 2020 Roxana Neguț
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.