STELLA VINIȚCHI RĂDULESCU - VARIAȚIUNI

Autoportret

Pământ și aer.

Rădăcini. Aștept pe brânci să-mi încolțească

Gura, cu șoapta ei să mă legene-n vânt,

Să-mi deseneze ușoară,

Făptura.

Sau poate strigătul

Cu lopețile lui de fier să mă dezgroape

Din câmpul de ieri,

Sau sămânța amară să-mi cadă

Pe pieptul încă nenăscut,

Încă hoinar,

Din care-o parte - uite -

S-a desprimăvărat: flori mici

De sânge, flori mari de noapte

Răsar pe-alocuri

Sau poate…

(din volumul Variațiuni pe o umbră, Editura Eminescu, 2003)

Epifanie

Scriu pe un munte de oase,

semnele negre se confundă

cu păsările

cele mai înalte

Înserarea ne șterge de pe fața

văzută a pământului,

ca lacrimile ne uscăm

în bătaia caldă a vântului

de aprilie

Scriu pe o mare de lacrimi,

orele albe, orele roase

dau literelor formele lor

mătăsoase

Foșnete stinse, suflete

purtate ușor,

tăcerea, aurul tras în piept

ca un larg viitor

Ninge-apăsat peste orice-nțeles:

un mort înalt

își mută pata de lumină

cu o suflare-n noapte

tot mai lină

Și sângele-l aud foșnind

într-un visat poem

ca pașii sfinților

prin Noul Testament

(din volumul Între clipă și vreme, Editura Paralela 45, 2000)

Invitation au voyage

Hai dincolo pe malul însorit

să fim o catedrala viorie,

să bată-n noi lumina

ca în sfinți,

să avem ochii blânzi și goi

și să se scurgă’ncet din noi

culoarea zilei, aurul sfinției

și forfota mulțimii s-o privim

din turle, cu pleoape-adânc

săpate-n piatră

în care să se-adune și vrăbiile

flămânde și zăpadă,

hai să păstrăm un tainic

legământ cu timpul

ce tăcut coboară pe treptele

orașului acum

ca un monarh de ceară

(din volumul Singurătatea cuvintelor, Editura Eminescu, 1981)

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Stella Vinițchi Rădulescu

Copyright © 2019 Stella Vinițchi Rădulescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.