ADRIANA BIRĂU

Toamnă

Toamnă, femeie frumoasă și plină de amurg,

tu încărunțești la tâmple

cu frunze arămii,

ți-a deocheat în taină culorile

un arcuș de vioară

și-apoi s-a oprit din cântat

admirându-ți nurii.

Pe sprâncene ai praf de brumă scuturat

din stele ce plâng odată cu tine,

drog le este melancolia ta,

adorată ești între regine

cu a ta coroană împletită din visele

unor greieri adormiți.

În plete-ți ascunzi plecări rătăcite

ce lasă-n urmă undele

unei aripi obosite

și-o pană scuturată din zborurile sale

îți scrijelește o idee

în palmele-ți firave.

Atinge-mi inima să-ți simt gândul

cum se scurge prin mine

ca printr-o clepsidră fără timp,

să-ți sorb nostalgia

din șoaptele divine,

să-mi înflorească sub coastă

emoții ruginii,

s-aud doine

cântate de pădurea tristă,

duioasă artistă în pragul înserării.

Toamnă, femeie amăgită și plină de regrete...

Dacă vreodată...

Dacă vreodată nu ai să mai fii ce-mi ești

Lumea-n mărăcini și-ar pierde sensul,

Viața din plutiri și-ar opri dansul,

Haotic ar ploua cu gânduri nelumești

Prin povești...

Dacă vreodată nu ai să mai fii ce-ai fost

Și descântecul s-ar stinge singur

Și ar îngheța în stropi de murmur,

Buze acoperite de-un oftat anost

Fără rost...

Dacă vreodată nu ai să mai fii deloc

Într-un plic voi pierde-o rugăciune

Învelită-n negru de cărbune

Scos cu lacrimi arse dintr-un iad, printr-un joc

De noroc...

Iar dacă vreodată am să te regăsesc

Mi-aș înfige unghiile-n soartă

Să nu o mai scap din mâini vreodată,

Cu ea să mă îmbrac să te ademenesc

În firesc…

Mai mult...

Mai mult decât un chip,

mai mult decât un nume,

mai mult decât o formă banală pe pământ…

Ești altceva decât ce lumea presupune,

ești tot ceea ce încă

cumva nu s-a întâmplat.

Cuvinte nerostite,

idei refugiate,

cuibărite în magia unui singur gând,

pasta pixului

ce a uitat a scrie,

după hârtia albă

în sinea lui strigând,

cărarea pustiită ce-așteaptă să viseze

sub pașii tăi tăcuți

când inima-ți vorbește,

o floarea neculeasă

în rochia ei cea verde

cântată de un fluier în primul anotimp

sau șoapta ce dezmiardă

răscrucea neîntâmplată

a două îmbrățișări prea calde

ce merg în contratimp.

Ești sâmbure, geneza

unui întreg alai

de îngeri ce tânjesc să se întoarcă-n rai,

ești amintirea dulce

din nostalgia unui om,

ești fumul de la candela

care rescrie doruri

destăinuind regrete

ce viața îi aduce,

încrustate în lacrimi arse

sub cupola adormită a unui dom.

Diluviu

Înghesuiți într-un chenar pe-o sferă,

bob de țărână în neant

cu cicatrici în curcubeu

și tatuaje pe versant,

avem în palme foc, arșiță-n suflet

și în crezul prea casant,

stăm semizei în gândul nostru

expirându-ne orgoliul acru

printr-o amforă de ceară,

dintr-un trup firav și sacru

răstignit printre iluzii,

nimfe ce dezvoltă măști

înșirate-n săli de teatru

precum spectatori flămânzi

de celebrele ambrozii.

Ne învârtim în caruselul

zilelor amețitoare,

molii oarbe de lumina

dogmelor înșelătoare

și cumva credem că timpul

se preschimbă pentru noi

în clepsidră curgătoare

și eternități șuvoi.

Suntem melcii în cochilii

ce-apărem doar după ploi,

după ce s-a dus furtuna

și rămâne doar noroi,

inspirându-l dintr-o doză

în plămânii hrăpăreți

însetați de mistuire,

de ruine și scaieți.

Doamne, unde e al tău diluviu

să ne spele de păcate,

să-mbrăcăm haine de om

din iubire croșetate?

Căci o cântăm admirabil

prin zăbala aroganței,

dar orbecăim năuci

după sensul toleranței.

Note despre mine însămi: 

Adriana Birău: M-am născut în Ploiești, la 11 iunie 1983. Am urmat cursurile Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești și ale Facultății de Litere din cadrul Universității din București. Imediat după terminarea studiilor am plecat în Marea Britanie, unde locuiesc cu familia și în prezent. Poezia, ca stare și șoaptă, și-a avut probabil lăcașul dintotdeauna în ființa mea, însă din lipsa ”veșmintelor” n-a îndrăznit să iasă la suprafață. Odată îmbrăcată în cuvinte, ea mi-a devenit refugiu și oază de melancolie. Mi-au fost publicate poeme pe eCreator.ro, în revista socio-culturală și de spiritualitate ”Renașterea rușețeană” și în “Banchetul” (revista fundației culturale “Ion D. Sârbu” din Petroșani).

Pagina Facebook:  Adriana Birau

Copyright © 2018 Adriana Birău

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.