SORINA RÎNDAȘU

azi nu

m-am schimbat iubito nu mai sunt un

pierzător

oamenii se cred eroi aprind țigări ca semne omagiale

văd pe geam o gură de ventilație enormă

absoarbe durere vicii

femei dezbrăcate pe jumătate

am atâtea vorbe lăsate pe noptieră păcat 

că nu mai știu cum se folosesc  

nu s-a schimbat nimic eu am

rămas același timpul a curs în borcane pe 

care le-am păstrat sub pat 

nu-i nimic dacă nu vii iubito

oamenii ăștia m-au învățat 

timpul nu se învechește el se transformă 

în bomboane acre și depresii 

am putea să ne reconstruim păcat că 

avem o prostie de convingere că trebuie

să rămânem aceiași 

nu-i nimic oricum iau în palme nevoia mea de tine și 

o fac nevoie de alcool nevoie de carne 

m-am tot zvârcolit sub cearșafurile astea

luminile cădeau anemice

credeam că vii

să mă întrebi câte lingurițe 

de zahăr dar

azi nu

poem despre mihail (I) 

l-am revăzut pe mihail am

ascultat atât de răvășită despre cum

nu mai poate

- știi oare dragă sorina cum e să

te scufunzi în cadă imaginându-ți că plutești în benzină

să-ți atârne mâinile picioarele din pat

nici acolo nu mai e loc de tine

să te răsfrângi ca un pom cu lămâi coapte în enșpe mii de

locuri deși ăștia te leagă ca și cum n-ai fi existat de la bun început 

să nu simți ploaia ani de zile închis fără geamuri să 

ai copii care poate mor de foame o soție prostituată dar tu nu știi pentru că 

n-ai învățat-o să scrie când trebuia 

sunt prea mulți de poate numai cu ei

se hrănește mihail pe care-l vezi acum

pe care l-au transformat ăștia care vor să fim sănătoși dar ne îmbolnăvesc 

mă bucur că ai vrut să mă vezi după 

ce ți-am făcut

ești atât de frumoasă în lumina asta care cade descompusă

aș părea mai nebun decât sunt dar uneori îmi place să cred că tu n-ai pe nimeni fiindcă mă aștepți să ies de aici

ți-am mai spus că eu te iubesc cum n-am iubit în 40 de ani pe nimeni 

ți-aș cere să rămâi să dormi cu mine n-am 

mai strâns pe nimeni în brațe nici

n-am mai simțit carne de om sub atingerile mele

dar nu te apropia or să te dea afară 

măcar explică-le tu

că mâine poimâine mor să mă lase dracu să plec 

sunt sănătos sorina explică-le 

spune-le că te iubesc și că nu mă lași 

nu mă lăsa să înnebunesc de-adevărat

lady in red

pe drum trece lady in red nu pot face

nimic în legătură cu asta

anastasia lasă gazul pornit vomită

aștept să ne transformăm în două inimi să rămânem ca semințele dulci -acrișoare lângă 

pahare bucăți de tavan 

poze cu noi agățate în loc de lumini

nu suntem primii în casa asta totuși 

am transformat-o într-un al doilea corp 

or să vină alții să absoarbă același aer între 

ferestrele care nu se deschid & apăsarea 

prosoapelor umede

numai dragoste rodii & colagen

într-un schelet fără mobilă sub care nu plouă 

fără un încătemaiiubesc șoptit anastasiei 

pur și simplu sau cu alte intenții

poem

cred că vreau să mor nu sunt sigură

camera asta fără ferestre e prea mare

lovesc întruna cu pantoful gândaci și gânduri care

mă târâie de parcă n-aș avea niciun sens

scările m-ar scoate de aici dar se

ascund ca-ntr-un joc mama și tata n-au roluri ei

sunt oamenii de la lumini și sunet

ca semn de omagiu tac de atâta timp

oricum în mine se petrec prea multe

am uitat de tot ceea ce se întâmplă

afară tulburați

oamenii au carnea roșie și vorbesc

despre foamete despre amanți despre sinucidere

ce lume e asta parcă s-ar fi pierdut prin buzunarul cuiva 

iar acum c-au găsit-o n-o mai vrea nimeni

Sorina Rîndașu (n. 9 martie 2003, Suceava): poetă. În prezent este elevă în clasa a IX-a a liceului cu program sportiv din orașul Suceava. A început să scrie poezie după anul 2013, versurile sale fiind publicate în mai multe reviste online precum eCreator, POV21 ș.a.m.d. A obținut diverse premii în cadrul concursurilor literare desfășurate în 2018. A debutat cu un volum de versuri, "Paisprezecevieți și încă o eternitate" (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2018).

"A scrie nu este altceva decât a găsi o modalitate de comunicare cu cei din jur, iar versul este unul dintre cele mai sublime mesaje pe care cineva îl poate alege pentru a transmite gândurile sale, celorlalți. Tema fundamentală pe care Sorina a abordat-o în volumul său de debut este tocmai relația cu universul propriilor trăiri, dar și raportul dintre exuberanța adolescentină și societatea actuală, aflată într-o perpetuă schimbare. Acest proces de schimbare, iremediabil și foarte rapid, ne supune pe toți la un proces de adaptare sau de renunțare, în funcție de cât de puternic se dovedește a fi caracterul fiecăruia." (extras din recenzia d-nei Rodica Pușcașu, publicată în Literatura pe Tocuri, despre volumul Sorinei Rîndașu).

Pagină de Facebook: Sorina Rîndașu

Copyright © 2018 Sorina Rîndașu 

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.