MARIA IEVA - POEME CU ÎNGERI

Maria Ieva – Poeme cu îngeri (editura Absolut, 2013): Poemele Mariei Ieva, păstrând rigorile poeziei clasice sunt doldora de muguri de lumină, cuvântul e ciuruit de dor, visul e năvalnic, drumul e prăfuit de ani, casa – cu miros de tei, luminile dansează în prag de seară iar Dumnezeu este „calea noastră spre iubire” (Învață-mă). Ele sunt eufonice în cel mai înalt grad, au un ritm interior susținut de rima îmbrățișată. (...) Belșug de metafore, personificări, epitete, sintagme inedite, o gamă întreagă de mijloace de expresie folosite cu măiestrie, fac din cartea „Poeme cu îngeri” o treaptă spre edificarea personală şi pentru bucuria spirituală a celui care răgește răgazul de a o citi cu răbdare, înțelegere și bunăvoință. (extrase din recenzia „Candori de-o clipă și de totdeauna” semnată de criticul literar Cezarina Adamescu).

Povestea cuvântului

O vreme m-am rugat fără cuvinte,

Îmbrățișând tăcerea din morminte

Și ascultam povești zâmbind în tihnă

Când printre frunze îmi găseam odihnă.

Genunchii au uitat cum să se plece,

Trei mii de ani trecură și-ncă zece

Însângerați mi-au clocotit în vine,

Purtând speranța clipelor spre mâine.

Pe flori de leandru am lăsat iubirea,

Adeseori când mă pierdeam cu firea

Și ispășeam în zori păcatul Evei,

Durerea primăverii și a sevei.

Mă logodeam cu rugul și cu vântul,

Când învățăm să folosesc cuvântul;

Și-am sărutat pe Iuda-n pragul porții,

La trecătoarea vieții și a morții.

Învață-mă

Învață-mă, iubitul meu,

Învață-mă să fiu femeie,

Lumină către Dumnezeu

Și lacrimă sub curcubeie!

Învață-mă să mă dezbrac

De al tău dor în zorii zilei,

Când neștiute flori de mac

I-ai așternut pe sâni copilei.

Învață-mă să pot s-aleg,

Lumina visurilor noastre,

Când voi privi, făr' să-nțeleg,

Tăcerea zărilor albastre.

Învață-mă, iubitul meu,

Să mai visez la nemurire

Și să-nțeleg că Dumnezeu

E calea noastră spre iubire.

Învață-mă ce am știut

În seri târzii cu lună plină;

Redeșteptând alt început,

Alungă-mi dorul de lumină!

Rămâi cu mine!

Rămâi cu mine, dragul meu,

E noaptea noastră fără timp!

Să-mbrățișăm, doar tu și eu,

Un început de anotimp.

Rămâi cu mine, vis de dor!

O, de-aș putea să îți ating

Sărutul buzelor ușor

Și lacrimile care plâng!

Un început de anotimp

Îmbrățișăm doar tu și eu -

E noaptea noastră fără timp.

Rămâi cu mine, dragul meu!

Îți amintești?

Îți amintești? Am fost a ta

De când pământul a fost sterp

Și viața nu a fost a mea,

Iar punctul nu a fost un cerc.

Îmi amintesc cum ne-am iubit

Când steaua nu a fost o stea

Și apele au cotropit

O lume ce ne cunoștea.

Și-mi amintesc cum ochii tăi

Mă mângâiau pe sâni duios,

Descoperind și munți și văi

Sub petecul de pânză ros.

Îți amintești? Mă răscoleai

Până-n adâncul neștiut

Și ochii mei spuneau: „Mai stai

Să ne scăldăm în timpul mut!”

Să-ți amintesc, iar, dragul meu,

Cum lacrimile mi le-ai șters,

Când ai știut că-mi este greu

Să-ți las iubirea într-un vers?

Dar punctul nu a fost un cerc

Și viața nu a fost a mea,

A fost pământul trist și sterp,

Iar eu credeam că sunt a ta.

Sub lespezi de timp

Prin frunzele toamnei, sub lespezi de timp,

Cu vara de mână desculță cobor,

Prin lanuri de vise mă-ntorc în netimp,

Lăsându-mi iubirea să-nvețe alt zbor.

Și gândul adoarme când doru-l dezleg,

Pe valuri de ceață privesc cum pășește,

Iar stropul de rouă învăț să-l culeg,

Să-l mângâi, să-l legăn sub pleoapa ce-l crește.

Te-aștept și tresar, n-am chip și n-am nume,

În freamătul umbrei învăț să mă joc,

Mă-nalț între vise, cobor peste lume

Și-n clipele albe rămân la mijloc.

Mângâi tăcerea când știu că te doare

Și-n brațele toamnei cuvântul ți-l las;

Obrazul mi-l culc pe-o rază de soare,

Ecoul iubirii - un ultim popas.

Lăsându-mi iubirea să-nvețe alt zbor,

Prin lanuri de vise mă-ntorc în netimp,

Cu vara de mână desculță cobor,

Prin frunzele toamnei, sub lespezi de timp.

Să nu mă cerți!

Să nu mă cerți, iubitule, că plâng!

Mi-au înflorit caișii pe retină

Și lacrimile strânse-n pumnul stâng

Bătătoresc cărarea spre lumină.

În buzunarul de la piept mi-ai pus

Grădina timpului cu merii-n floare

Și visurilor stinse în apus

Le-ai dăruit o clipă de candoare.

Să nu mă cerți, iubitule, când tac!

Am răstignit tăcerea pe oglindă

Și din blestemul florilor de mac

Nestăvilite doruri stau la pândă.

Cuvântul iubirii

Frumoasa mea toamnă cu rozele triste,

Azi vântul mă cheamă tăcut pe poteci

Și norii de ceață din lacrimi celeste,

Îmi poartă iubirea în drumul spre veci.

Pe frunte port bruma durerilor tale,

Cununa tăcerii din floarea de spin,

Fantasme pierdute în lumi ancestrale;

Și-n ruga șoptită - un ultim suspin.

Frumoasa mea toamnă cu crengile goale,

Cu nopți aromate de doruri și vis,

Îți las o poveste pe albe petale -

Cuvântul iubirii cu lacrimă scris.

Flori de tei

În boarea vântului tăcut,

Se pierd petalele din flori,

Spre locu-n care am cerut,

Iubirea de atâtea ori...

În pieptul meu se nasc și mor

Înmuguriri din flori de tei

Și cresc petale care dor,

Pe ochii mei, pe ochii mei.

Mă înfioară glasul serii

Și floarea albă de măslin

Și ochii plâng de dorul verii

Când vântul iar adie lin.

În adăpost din flori de tei

Îți las, iubite, sărutarea,

Acolo unde ochii mei

Mai cată-n zare alinarea!

O pată de culoare

De-o fi să îți mai bat în poartă

Tu poți să te prefaci că nu mă știi

Și-am să mă-nchin de dragul tău la soartă

Cum se închină bruma peste vii.

Să nu mă-ntrebi dacă mă doare,

Sub lespezi de tăcere am să-ți las

Și jumătatea mea de soare,

Și plânsul vieții mele fără glas.

Voi scrie-o singură scrisoare

Și-n nopțile în care-am să te strig,

Voi desena o pată de culoare

Pe stelele ce le-ai lăsat în frig.

Iar când din rana primăverii

Vor țese arțarii alba salbă

Și între clipele tăcerii

Au înflorit trei flori de nalbă,

Am să mă-nchin de dragul tău la soartă,

Cum se închină fluturii în vii

Și dac-o fi să îți mai bat în poartă,

Tu poți să te prefaci că nu mă știi?

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Maria Ieva

Poezii din volumele: Spre omul din vis, Pe urma unei stele, Ecoul zborului, Diminețile sfinților, Statui de viață

Copyright © 2018 Maria Ieva

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.