Florentina
Loredana Dalian – Domnișoara Nimeni (editura „Eikon”, București, 2017): „Domnișoara Nimeni”, recentul volum scos de Florentina Loredana Dalian,
pare să aibă ca temă fundamentală creșterea/ devenirea într-o lume pe care
imaginația o transfigurează doar din rațiuni poetice, pentru a-i păstra
sâmburele de mister: lanul verde al copilăriei devine simbol pentru speranță și
visare, pentru regăsirea unei stări de spirit aducătoare de pace și echilibru
în dezordinea ontică. (…) Femeie-copil, femeie-prototip pentru artiști, soți
sătui de neveste ori simpli visători cu sângele încă fierbinte, „domnișoara
Nimeni” este, deopotrivă, o ipostază feminină a îngerului condamnat să se
târască fără aripi într-o lume a canonului veșnic, a demonului (dualitate de
sorginte romantică) sau a femeii de rând, capabile de gesturi eroice, dar și de
atitudini mundane. (extras din recenzia semnată de scriitoarea Valeria
Manta Tăicuțu)
Rochița
cu buline
atârnă
inutilă în cui.
Erai
tânără, Joretta,
puneai
aripi la vise
și
buline pe rochii.
Buline
albe pe negru,
buline
negre pe rochia roșie
sau
pe cea galbenă...
Erai
tânără, Joretta,
nici
că-ți păsa.
Pas de deux, pas de trois –
cam
așa îți mânai visele de la spate.
Purtai
tocuri înalte pe asfaltul încins,
călcai
pe lăcrămioare,
râdeai
de azalee,
în
ochi, cerul ți se prefăcea în noapte
cu
zănatice stele.
Aveai
o inimă atât de mare
că
încăpea în ea tot Oceanul
și
tot mai rămânea loc.
Erai
frumoasă, dar nu știai,
și
asta-ți sporea frumusețea.
Te
uiți, acum, la rochița din cui,
care
nu te mai încape,
cum
nu te mai încap visele intrate la apă.
Doar
inima a rămas aceeași.
O,
erai atât de tânără, Joretta!
Vârstă a anilor mei 20
Te
mai găsesc uneori, vârstă a anilor mei 20,
prin
ruina unui gând sau într-o fotografie îngălbenită,
te
privesc cu părere de rău că te-am trădat,
când
tu erai atât de frumoasă, de liberă...
Ți-am
nesocotit toate darurile,
am
făcut alegeri haotice,
te-am
jucat la zaruri
și
te-am pierdut.
Dar
nici tu, ingrato, nu m-ai prețuit!
Eram
gingașă, mergeam pe tocuri de 10,
învățam
grețoșenii inginerești,
zicând
că precis asta-nseamnă fericirea!
Când
colo, m-ai legat cu o mie de lanțuri,
m-ai
mințit cu o mie de visuri
și
n-ai dat doi bani pe inocența mea.
Te
mai visez uneori, vârstă a anilor mei 20!
Te-am
iertat demult,
căci
numai îmi păreai veșnică
în
straiele tale atât de strălucitoare!
Capriciu de vară
Uneori
mai trec pe lângă locul acela pustiu,
ferit
de ochii lumii.
În
arșița verii mi se năzărește toamna
cu
frunzele ei zburate peste câmpie.
Câte
sute de anotimpuri vor fi trecut
între
atunci și acum?
Același
ceas vechi, neîntors la timp,
ne
ticăie în timpanele amintirii.
Nu
ne-am schimbat.
Suntem
doar mai bătrâni cu vreo două zădărnicii
și
îmi pare că iubirea e o bomboană cu vișine.
Citește aici poezii din volumul: Ostrov (editura Detectiv Literar, 2019)
Citește mai multe versuri și profilul scriitoarei aici: Florentina Loredana Dalian, Florentina Loredana Dalian - Limanul promis și Florentina Loredana Dalian - Nu mai cred
Blog: Florentina
Loredana Dalian
Copyright © 2018 Florentina Loredana Dalian
Copyright © 2018 Florentina Loredana Dalian
Utilizarea integrală sau parţială a articolului
publicat este permisă numai cu acordul autorului.