ADINA GRIGORUȚĂ (PUȘCAȘU)

Ego

Sunt glezna ridată a timpului
ce sapă cearcăne adânci
și spiralează stânca...
Sunt brațe de ancoră scufundată în abis.
Genunchii-mi sunt cochilii,
ochiul mi-e supt,

fără sclipirea speranței... 

Sunt doar cristalinul purpuriu

al Durerii...

Oscilație

E oscilația unui vals
între iubire și neiubire
roșu aprins pe buze
beție de culori, euforie
și cad în neștire
Nu întinde mâna
m-am pierdut deja
între secvențele unui film
între capitolele unui roman
între faldurile unei rochii îngălbenite, 

uitate în dulap

Aici sunt Eu

țin noaptea în pumni

șoptindu-i vorbe de alint

între iubire și neiubire

îmi scrijelesc singură povestea.

Nesomn

Într-un ceas de nesomn,
m-au străbătut valuri de flori cristalizate;
Atunci am văzut noaptea
zâmbind albastru
prin strânsoarea întunericului.
Mi-am dat seama:

iar ninge în mine!

Vremelnicie

Orizont pe mare cu ochiul soarelui deschis; 

dispare mireasma nopții în suflul său rece.

Firele de nisip așteaptă sărutul încins,

Întind degete umede spre valul ce trece.

Serafica îmbrățișare de-acum s-a topit 

lăsând în urmă dulce parfum de tinerețe. 

Vremea cireșilor în pârg devreme a sosit, 

amiaza vine cu pași grăbiți să dea binețe.

Apusul somnoros cântă pe lac în surdină 

Umbre lungi se întind languros din stufăriș. 

În susur de greieri secundele adânc suspină, 

Căderea nopții așteaptă mereu un luminiș.

Note despre mine însămi:

Adina Grigoruță (Pușcașu) - (n. 2 mai 1982, Constanța, locuiește în București): Eu am fost, sunt și voi rămâne Adina: un om simplu, cu visuri împlinite, dorințe încă în așteptare, cu eșecuri și realizări… Atunci când sentimentele mă copleșesc, scriu poezie și nu pot așterne pe hârtie nici un rând dacă înlăuntrul meu nu doare. Despre fericire scriu stângaci pentru că nu realizez tot timpul că o trăiesc în momentul prezent; pare mai mult o amintire frumoasă; conștientizez că am trăit-o după ce se transformă în trecut. Sunt mamă, fiică, soție, soră și prietenă și încerc să le fac bine pe toate, deși consider că este mai mult o meteahnă decât o calitate. Încă mai am de lucru la a mă obișnui cu ideea că viața este scurtă și că trebuie să fim mai îngăduitori cu noi înșine.

Mi-am făcut debutul poetic cu eseurile Tristețea ecoului și Neputință în anul 2002, în suplimentul literar al ziarului Ziua de Constanța. Mulți ani mai târziu, pe 19 mai 2018, am lansat cartea Ecouri din abis/ Fragmente de cer (editura Sfântul Ierarh Nicolae) din dragoste pentru cartea fizică, pentru citit și pentru a lăsa ceva în urmă pentru copiii mei, ca ei să mă cunoască mai bine. Deseori am pus sub semnul întrebării valoarea sa artistică, dar nu caut cu adevărat un răspuns. Fiind vorba despre o formă de artă, se supune subiectivismului; unii oameni o vor aprecia, în timp ce alții o vor desființa. Eu pot spune că fiecare carte pe care am citit-o și-a lăsat amprenta asupra mea într-un fel sau altul, m-a șlefuit în omul care sunt astăzi. În final, poezia este parte integrantă din mine, mi-a fost companion pe parcursul întregii vieți și, prin poezie, m-am format ca om!

Copyright © 2018 Adina Grigoruță (Pușcașu)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.