EUGENIA MIHU

Crâmpei de dor

Revino, iubite, la mine-n pridvor

Și trage la prispă și suflet zăvor,

Încuie, iar cheia ascunde-o pe-o stea,

În lutul din cioburi, în dungi de ulcea,

De-i vrea.

De-i vrea să te-ntorci să culegi ce-ai sădit:

Culoare din flori, irizări din zenit,

Ori plânsul în hohot din muguri de tei

Când pașii se pierd pe-ncâlcite alei,

De vrei...

De vrei te aștept pe al dorului prag

Și-n brațe-liane, plăpânde, te-atrag,

Apoi te lipesc cu al inimii scai

Și-n cânt de sirenă îți murmur ”mai stai”

Să-mi dai...

Să-mi dai din iubirea-ți ce mistuie munți

Și face vâlcele prin piscuri. Și punți

Ce leagă-n edecuri cornișe de stei.

Să-mi dai din iubirea-ți curată, de vrei,

Crâmpei.

Crâmpei de amor și o viață de vis

Să-mi stai lângă piept, și să-mi fii un proscris.

Nădejdea mi-e-n suflet, speranțe îmi trag

Să-mi calci prin ogradă, odaie și prag,

Cu drag.

Cu drag te privesc, dar mă doare să-ți spun

Că viața-mi se trece și-n mine apun

Speranțe și vise și-n vers mă-nfășor

Și crede, iubite, că nu mi-e ușor,

Și dor...

Și dor, și ispite, și toate se duc,

Se scurg spre devale, ca frunza din nuc,

Și geaba privesc cu regret înapoi

Că viața mă doare iar eu mă-ncovoi,

Și-apoi...

Și-apoi de nu-mi vii, de nu ești, de nu stai,

Mă scutur sub brumă, ca floarea pe plai,

Mă frâng peste seceri, biet spic în ogor,

Și-n aripi torn plumb, ca din zbor să cobor,

Să mor.

De-i vrea, de vrei,

Să-mi dai crâmpei,

Cu drag și dor

Și-apoi să mor.

Lacrimă de ceară sfântă

De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor

Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor

Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară

Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară.

De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară,

Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară

Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă

Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă.

De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul,

Chiar dacă aș pieri în zbor sau aș rata, spre culme, saltul.

Aș ști, măcar, c-am încercat să-mbrățișez ființe-stele

Chiar dacă nu m-am ridicat mai sus de gândurile mele.

De-atâta sete de frumos, m-aș face slovă într-o carte

Și-aș scrie vers melodios, la fiecare om, în parte,

La Omul-Om, cu gând ales, la Omul-Om cu suflet floare

Ce cu nesaț este cules și-n arșiță și pe răcoare.

De-atâta pizmă primprejur m-aș izola în veșnicie

Să nu mai văd, să nu îndur înțepături de ironie

Ce sfâșie, căci fiara-om este mai rea decât hiena,

Mai dură ca un zid de dom, c-așa au unii semeni gena.

De-atâta drag, de-atâta dor, de-atâta sete de iubire,

M-aș deghiza într-un fior, m-aș agăța de-o amintire

Și-aș poposi în pieptul tău să îți ascult, discret, tic-tacul,

Să-ncerc să te feresc de rău, să-ți fiu pentru durere leacul...

Dorul și privighetoarea

Dacă ți-aș fi iubită, ți-aș săruta cuvântul

Și buzele răscoapte, cu gustul de tristețe,

Dar sunt petala scursă, ce-o pribegește vântul

Ori diamantul brut, dar pur, cu șapte fețe.

Dacă ți-aș fi iubită, te-aș răstigni în vers,

Precum a fost Iisus pe crucea lui cea sfântă,

Și ți-aș clădi altare de rugă-n univers,

Dar sunt privighetoarea, cu o aripă frântă.

Măcar și pentru-un ceas, dacă ți-aș fi iubită,

Aș ști să vin la tine din depărtări de zare

Și-aș naviga-n oceanul de stele pe orbită

Cercând cu stăruință s-ascult a ta chemare.

Dacă ți-aș fi iubită, atât, pentru o zi,

M-aș lepăda de mine și ți-aș întinde mâna

Și ramură-copacii pe noi ar desfrunzi

Și ne-am preface-n stele sau una cu țărâna.

Dar sunt atâta doar, răscruce la popas

Ce-arată două sensuri: spre dragostea din noi

Sau spre un rupt din lume, sihastru de pripas

Ce-i călător prin viața de-aici și de apoi.

Numele tău

Ți-am scris numele pe o frunză de tei,

dar frunza s-a scuturat astă toamnă,

a picat

și a fost acoperită

de un strat dalb de zăpadă.

Ți-am scris numele pe o petală de trandafir,

dar a bătut vântul și a zburat petala

peste munți de dor și peste văi de durere.

Ți-am scris numele pe aripa unui porumbel,

dar porumbelul, bietul,

s-a rătăcit în zări, sau , Doamne ferește,

l-au omorât prădătorii.

Ți-am scris numele pe o lacrimă,

dar lacrima, încet, încet, mi-a ajuns izvor,

a ajuns fluviu,

a ajuns mare și nici măcar Dumnezeu

nu o mai poate recunoaște

dintre milioanele de milioane de lacrimi vărsate.

Dacă am văzut și am văzut

că numele tău nu dăinuie nicicum,

ți l-am scris, cu litere de foc,

pe un dor.

Iar dorul tău dăinuie peste timp,

stă la mine,

ajunge și la tine

și numele tău nu se va mai pierde,

ci va dăinui de-a pururi în inima mea.

Numele tău e scrijelit pe inima mea.

Auriu de România

Glosă

Ți-ai pus auriu de România

În cosițe dalbe de mătasă,

Ți-ai cusut cu râuri limpezi ia

Ca să fii de-a pururea frumoasă.

Galbenul precum e chihlimbarul

Luminează zările și glia

Căci din focul ce l-a scos amnarul

Ți-ai pus auriu de Romania.

Din ciorchini ai stors licoare pură,

Băutură zeilor pe masă,

Și ți-ai pus amprentă, dulcea gură,

În cosițe dalbe de mătasă.

Ai mânat mistreții spre devale,

Te-ai luat în zbor cu ciocârlia

Și pe poala dealurilor tale

Ți-ai cusut cu râuri limpezi ia.

Ca să nu mai dârdâi și acuma

Ți-ai pus, toamnă, haina cea mai groasă

Iar la ochi te-ai rimelat cu bruma

Ca să fii de-a pururea frumoasă.

Ca să fii de-a pururea frumoasă

Ți-ai cusut cu râuri limpezi ia,

În cosițe dalbe de mătasă

Ți-ai pus auriu de România.

Eugenia Mihu (n. 21 aprilie 1955, Luncoiu de jos, Hunedoara): A debutat literar în anul 2016, cu volumul de poezii Punte spre inimi, publicat la editura PIM din Iași. Eugeniei Mihu a publicat versuri în revistele literare Amprentele sufletului și Dor de dor, precum și în numeroase antologii. De profesie contabil, Eugenia Mihu este în prezent pensionar.

Antologii:

Lirics et prosa (antologie de literatură contemporană, vol I și vol II, Emilian Lican, editura Națiunea București, 2015)

Vise târzii (antologie de poezie, Elena Buldum, editura Dandes Press, Drobeta-Turnu Severin, 2015)

Antologia Antologiilor Națiunea (antologie de poezie și proză, Cozmina Cosmean, editura Națiunea București, 2015)

Surâsuri Înlăcrimate (antologie poetică, Corina Mihaela Soare, Radu Mihăilescu, Vital Prevent Edit, Drăgotești, 2015)

Almanah Dor Mărunt (Marin Toma, editura PIM, Iași, 2015)

Fel de fel de stihuri (antologie de poezie, Corina Mihaela Soare și Cristian Gruițoiu, editura Hoffman, Caracal, 2016

Parfumul unei noi primăveri (antologie de poezie contemporană româno-italiană, Trandafir Sîmpetru, editura Liric Graph Făurei, 2017)

Surâsuri în alb-negru (antologie de poezie, Corina Mihaela Soare și Cristian Gruițoiu, editura Kitcom, Verguleasa, 2017)

Valsând prin anotimpuri (antologie-calendar, Eugenia-Enescu Gavrilescu, editura Edith Graph, Buzău, 2017)

Poetica (antologie de poezie, Christian W. Schenk, editura Dionysos, Norderstedt, 2018)

Vis împlinit (antologie de poezie, Mirela Szabo (Mirela Adelle), editura Stef, Iași, 2018)

Volume de autor:

Punte spre inimi (poezie, editura PIM, Iași, 2016)

Curcubeu de suflet (poezii, editura Inspirescu, Satu Mare, 2017)

Dorul lunii (poezii și proză scurtă, editura PIM, Iași, 2018)

Copyright © 2018 Eugenia Mihu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.