MIHAI MARIAN - CREATURI MATEMATICE RECI

 

Mihai Marian  - Creaturi matematice reci (editura Charmides, Bistrița, 2024): Poezia lui Mihai Marian investighează, cu instrumentarul forjat parcă în căldura înecăcioasă a multiplicării căilor de comunicare, extincția: fie că pătrunde printre ruinele dragostei sau privește către eclipsa lentă, dar sigură a lumii noastre, “creaturi matematice reci” încearcă în permanență să prefacă însingurarea și apatia născute din senzația acută de înstrăinare, în platoșa de sticlă a propriei lumi. (notă pe coperta a IV-a a volumului, semnată de Ioana Tătărușanu)

Colapsul luminos al lucrurilor

Sunt tot mai clare diferențele,
când îți înțelegi zvâcnirea rapidă
și puternică din gât, când prima nuanță
de roșu unduiește pe cerul vast al minții.
Alta e îngrămădirea de forme,
altul colapsul luminos al lucrurilor.

Poți să te aperi de ce te amenință
din afară,
dar nu te poți apăra de ce atacă dinlăuntru.

Pe teritoriul tăcerii prietenoase,
vinovăția are ochi de chinezoaică.
E plin de praf în sânge
și plin de praf în gânduri.
Vom găsi pacea în praf.

Când mașinile

vor prelua controlul,
va fi așa exact cum ne-am imaginat.
Androizi albinoși cu zâmbete calde
ne vor întâmpina în restaurante,
mâncarea va fi excelent servită,
și nu vom mai avea grija bacșișului.

Liniștea-n parcuri va fi asigurată
de endoscheletele lor metalice
peste care a crescut țesut viu,
în formă de culturist american.

Vom dormi liniștiți ca un nefumător
printre cei care au renunțat la fumat.

Și în casele noastre nu va mai exista nimic
care să amintească despre dezordine,
despre lucrurile favorite,
pentru că bunul gust al programelor lor
va înlocui kitsch-ul pulsului inimilor lipicioase,
al sângelui fierbinte
.
Copiii noștri, părinții noștri,
infirmii și bolnavii noștri,
nu vor mai trebui să se întoarcă să vadă
cine este cel care a aruncat primul cu piatra.

Pentru că vom ști: el se va naște direct pe cruce - semn rutier, dumnezeul marelui sens giratoriu,
al megabiților și terabiților.

Când mașinile vor prelua controlul,
vom fi beneficiarii noilor anxietăți,
va fi exact așa cum ne-am dorit:

 

Memoria logică

În trenul cu care călătorim,
timpul trece mai greu decât într-o casă
în care locuiești singur.

Cineva spune că o pasăre e captivă în vagon.
Copii și adulți o caută printre haine, bagaje.
Un adolescent o vede și aruncă spre ea
cu o revistă. Amețită, pasărea reușește să iasă
prin deschizătura unui geam coborât.

Privesc prin sticla murdară a ferestrei
zborul confuz.
Memoria logică extrage din mediul înconjurător
doar detaliile de oxid ale inocenței
lucrurilor spre care pasărea se îndreaptă.

În țesuturile moi, se simt simultan
defecțiunile locomotivei,
inima mecanicului de tren,
colosala derută a universului.  

Citește mai multe versuri și profilul poetului aici: Mihai Marian (Negru Opac)
Citește aici poezii din volumele: Negru Opac și În timp ce tu
Blog personal de poezie: Negru Opac


Copyright © 2024 Mihai Marian
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

 

---