MIHAI MARIAN (NEGRU OPAC)

“always coca-cola“

scrie cu litere cât toate zilele de mari

pe autobuzul care nici măcar nu a oprit în stație.

de ce coca-cola și nu numele tău

mă întreb.

frecvența cu care sosesc autobuzele este de 35

de minute sâmbăta

și 50 duminica.

spun oamenii de știință

că în medie un bărbat se gândește

de nouăsprezece ori pe zi la sex:

am cu ce să îmi umplu așadar cele douăzeci de minute rămase.

îmi privesc tenișii.

aș putea să mă prefac că dorm în picioare;

prea mult roșu!

girofarul unei mașini de poliție

șase-șase

îmi pun mereu aceeași întrebare.

mă gândesc la toma necredinciosul

rămas pe dinafară,

când a venit să sărute mâinile Maicii Sfinte

din cauza unei greșeli de tastare

și la toți cei care se îngrămădesc în fața ascensoarelor.

sunt scara de urgență

sunt tunelul de sticlă în care Ana

prietena mea corporatistă

și-a pierdut mușchii picioarelor.

sunt șase-șase

mereu aceeași întrebare

luis armstrong

și lipsa complexului de vitamine B.

sunt una peste alta

după ce-am tras linie

încă în stație

așteptându-l pe Godot

și comentariile sale stupide.

sunt sub un soare artizanal

eroare logică

urmărind cu privirea urma dreaptă a unui avion

de care atârnă un cer sfâșiat de așteptare.

Aproape Poem

în apartamentul unde mănânc

și dorm

unde mă întorc la rănile noastre

a plouat.

a plouat în pat

a plouat pe linia vieții

până când

camera s-a inundat

până când

deasupra apei

insulă de nisip fin și alb

a rămas doar craniul meu.

nervoasă

după ce a renunțat să mai lovească în ușă

vecina de la etajul de dedesubt

și-a tăiat o bucată de piele

de pe coapsă.

a făcut din ea o bărcuță

și i-a dat drumul

pe sub ușă.

până a ajuns la mine

pielea s-a încrețit

ce scrisese pe ea nu se mai putea citi.

@

dincolo de fereastră figura tatălui plutește în apropierea fantomei unui fluture.

aripile se ciocnesc în zbor de două ori pe secundă.

la ce bun o umbră a aceleiași umbre?

         O

         ||

HO—As—OH

          |

         OH

pe sub masă talpa piciorului calcă în fluid.

este sânge peste tot, până la glezne. maimuța din clădire alergată de un câine roșu alunecă pe balustradă.

urcă și din nou își dă drumul:

“în unitate dacă fumați, imediat veți fi externați! fiecare pacient care ne sosește în prag, ne e un prieten drag! dacă vreți să fiți respectați, discuții neprincipiale nu angajați!“

și nici un om nu bănuie că acel câine roșu este un fel de vis.

un vis înalt cât 17 etaje, la fiecare 100 de ani atins de un înger diferit.

doctorul se ridică cu unduiri de înotător subacvatic.

palma lui înmănușată în lumină își continuă povestea

și fiorul, freamătul vântului printre copaci

este cel al omului care vede pentru prima dată o oglindă, îngrozit cade la pământ

și orbit de noapte sare în primul taxi se refugiază în siguranța propriului cămin,

în lumea construită din click-uri

în care ființa sa este doar o adresă de email.

*

citatul face parte din romanul Laika, autor Adrian Alui Gheorghe

Înainte de ea

treci în fiecare dimineață

pe lângă mine.

cobori la metrou

urci în tramvai

sau în mașina personală

nu contează.

întotdeauna treci pe lângă mine.

cumva

mă întâlnești peste tot.

sunt omul care poartă barbă

mereu aceeași pereche

de blugi

încălțări scâlciate

același tricou

aceleași șosete fără călcâie.

sunt omul care mănâncă  din aceeași pungă de hârtie

se șterge la gură cu mâneca

bea din același bidon de plastic

citește o singură carte.

sunt omul care

își ascunde unghiile murdare strângând pumnul

și ascultă foșnetul aripilor încercând să le ghicească numărul.

sunt cel care înainte de ea

privea în fiecare noapte stelele

gândind că singurul lucru

mai întunecat

decât cerul

putea fi doar moartea.

Mihai Marian (n. 17 martie 1975): Poet, traducător, promotor cultural, Absolvent al Colegiului Național Economic din Buzău și al Universității din București. Din 2019 organizează, la Buzău, clubul de lectură NOISE POETRY. În 2024 a coordonat antologia de poezie Ce-ți spui noaptea înainte de culcare. În anul 2025 va apărea volumul de poezie Anamneză de Clyo Mendoza, în traducerea sa.
 

 

Volume publicate:

negru opac (editura Eurostampa, Timișoara, 2018)
în timp ce tu (editura Eurostampa, Timișoara, 2019)
în timp ce tu (ediția a II-a, editura Charmides, 2022)

creaturi matematice reci (editura Charmides, 2024)
 

 

Blog personal: Negru Opac

 

 Copyright © 2017 Mihai Marian (Negru Opac)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.