NICOLETA VIȘAN - FRÂNTURI DE SUFLET

Nicoleta Vișan – Frânturi de suflet (Editura Creator, 2023): Volumul “Frânturi de suflet” pare a dori să evite exprimările facil versificate, atît de prezente în cele mai multe dintre volumele care apar, în ultimii ani, în editurile noastre. Liniile de inspirație călduțe, moi, nu o mai pot îmbia și mulțumi pe autoare. Multe versuri vor să evite nonșalant tiparele amatorismului literar și atrag, astfel, spontan, o simpatie meritată la o primă  lectură. Pentru doamna Nicoleta Vișan, volumul “Frânturi de suflet” este un pariu important în dorința de a părăsi zonele bătătorite ale inspirației de circumstanță. Dacă pariul acesta va fi cîștigător, doar cititorii probabili vor decide. (Prof. Univ. Dr. Dorin Popa)

Ab initio!

Sub umbra unui gând, eu plâng.
Împovărată de griji,
Încep să mă topesc ușor și curg.
Sunt lavă de speranță zdrobită,
Nesfârșită.
Mă înconjoară noaptea, neagră și tăcută,
Iar eu… eu sunt mută!
Doar gândurile-mi se ceartă între ele, încontinuu…
Sunt tristă și plâng, fără-ncetare,
În timp ce sufletu-mi se-nvârte, agitat,
În propria lui închisoare.
Îmi doresc atât de mult să renasc,
Precum Pasărea Phoenix,
Dar se pare că-i scris în stele să devin
Doar o bucată grea și rece de onix.
— Nu este corect ce mi se întâmplă!, strig, privind spre cer,
Cu ultima mea zvâcnire de viață, disperată!
Deodată, Soarele îmi bate cu putere în tâmple:
— De ce? Nu ți s-a-ntâmplat nimic, deocamdată!
A fost doar un test, un test dur, dat de viață,
O nimica toată!
Ab initio!
— Mda… șoptesc, abia auzit, încă plângând,
și repetând:
Ab initio!… Ab initio!… Ab initio!…


Vară toridă

E vară.
Din ochiul albastru și bulbucat al cerului,
Soarele a căzut pe Pământ.
Păsările s-au oprit, din zborul lor, pe aripa dorului,
Visând la o alinare, oricât de mică, adusă de vânt.

E vară.
Cerbii mei sunt extrem de furioși.
Zgâriind, cu ale lor copite, pământul,
Aleargă, prin verdele palid al pădurii,
Agitați și zgomotoși.

E vară,
O zi de vară toridă.
Timpul pare să se fi oprit în loc.
Aerul s-a lichefiat, pătrunzând în pământul, deja, uscat.
Iar, în depărtări morganatice, pădurea a luat foc.

E vară, dar ce vară!...
- Ce se-ntâmplă, acum? Vine furtuna?
- Asta ne mai lipsea!, se aud glasuri, ușor.
- Nu, nu, răsare Luna!...
Of… pe Pământ apare, iarăși, speranță si dor!

E vară.
Aerul devine respirabil...
Se simte un suflu revitalizant de vânt.
Din pletele argintii ale Lunii,
Coboară armonie și liniște pe Pământ.

 

Război străvechi

Există un război străvechi,
Între emoție, instinct și intelect.
Uneori, emoțiile tale te pot face să crezi că poți să zbori,
Că poți atinge cerul, plutind printre nori.
Atunci, rațiunea te cheamă înapoi:
– Revino-ți, ce simți sunt doar propriile-ți nevoi!
La rându-i, instinctul contracarează, plin de neplăcere:
– Încrede-te în ceea ce nu vezi, dar simți,
Astă-i adevăr și putere!

Ca să fii fericit, ghidează-te după ce simți,
Dar asumă-ti responsabilitatea emoțiilor și faptelor tale,
Strângând, dacă este cazul, din dinți.
Iubește, frumos, pur și cuminte,
Iubirea este acel adevăr ce nu poate fi spus prin cuvinte,
Ea se arată prin fapte… se simte!
Comportă-te exemplar, pentru tine,
Altfel, propria conștiința te va hăitui, în neștire!


Magia iubirii

Te-am cunoscut în goana-mi după stele.
Nu realizasem, dar mă pierdusem printre ele.
Mi-ai luat sufletul în palma ta, și mi l-ai sărutat,
Făcându-mă să strălucesc,deși eram extrem de derutat.

Mi-ai potolit setea cerbilor mei,
Erau atât de extenuați, bieții de ei!…
Nu mai aveau visuri, dispăruseră toate,
Energia lor se consuma-n zadar, în noapte.

Tu, necondiționat, le-ai oferit lumină,
Lumină și căldură, călăuzindu-i spre iubire pură.
Nu știu cât va dura magia iubirii dintre noi,
Dar, astăzi, suntem mai fericiți ca niciodată, amândoi.


Castele de nisip

Tu ai plecat, la fel cum ai venit,
Intempestiv, pierzându-te în ceață,
Iar eu, privind în urma ta,
Acoperit-am sufletu-mi cu gheață…
Să nu te-ntorci, ca iar să pleci
Cum ai făcut de fiecare dată!
Mai bine, uită-mă, că totul se va repeta
Până ajung să mă transform în piatră!
Rămâi acolo unde ești
Și lasă-mă să ard mocnit, nu mă mai răscoli!
Mă iartă, tu, iubita mea, dar eu cu tine,
oricât te-aș iubi,
Castele de nisip, nu voi mai construi!



Volumul pe libris.ro: Frânturi de suflet

Copyright © 2023 Nicoleta Vișan
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului