MIHAELA CD - FOCUL DIN NOI

 

Mihaela CD – Focul din noi (editura Celestium, Oradea. 2020): În sufletul poetei Mihaela CD, unii cititori intră desculți, pășesc tăcut și își țin respirația. Aceștia sunt cititorii care... din timiditate și din prea mult respect, nu ating ci doar privesc ”văpăile de simțiri” ale poetei. Alți cititori își iau aripi și zboară tiptil, în vârf de aripă, din teama de-a nu strivi corola de amintiri a poetei. Mai există și cititorii care au ales să fie față în față cu ei înșiși pentru că, este fascinant să te uiți în sufletul unui poet, ca într-o oglindă și... să te recunoști. Mihaela CD își lasă poarta sufletului deschisă mereu. Când îi vom trece pragul, vom aprinde în noi ”cărbuni de jăratic” și vom degusta ”credințe, rugi, dorințe și speranțe.” Poeta pictează iubirea și nu o face oricum, o face cu har și suflet curat. (…) Mihaela CD este o virtuoasă! ”Focul din noi” este dovada! Aplauze! (extrase din recenzia “Arta de-a pune diamante în pomul vieții” - semnată de poeta Lăcrimioara Iva)

Focul din noi

Văpăi de simțiri legate în soartă
Dragoste, dor, regrete și împliniri
Deschisă-i azi a sufletului poartă
Să-i dăm cinste fiecărei amintiri

Cărbuni de jăratic aprins-au în noi
Credințe, rugi, dorințe și speranțe
Le-am degustat sau am pășit greoi
Ale lor flăcări vrut-au să ne-nalțe

Candela arde până-n ultimul ceas
Nu-i încă târziu și nici prea devreme
Ne-nfruptăm în vâlvătăi fără popas
Trăiri flambante vin să ne recheme

Și înfulecăm flămânzi de dorință
Poamele coapte a fericirii-n doi
Ne-ndestulăm cu multă iscusință
Că e viu și arzător focul din noi


Să plângi a vieții simfonie

Să plângi de dorul necules
De roua lacrimilor neude
Să plângi de gândul neales
Și de suplețea tainei crude

Să plângi de dragul netrăit
De dulcea vorbă nerostită
Să plângi visul neîmplinit
Și de amorul cu a sa ispită

Să plângi clipe neprețuite
De-nălțare și etern nescris
Să plângi orele nezimțuite
Și veselia timpului proscris

Să plângi ce n-a fost să fie
Din ruperea de nori și fum
Să plângi a vieții simfonie
Un foc care se face scrum…


Ale iubirii noastre semnături

Rămâne-vor în urmă tandre scriituri
Despre dragostea noastră arzătoare
Din raze străbătându-ne prin făpturi
Lucesc versuri de iubire amețitoare

Din lutul dragostei se-nălțau structuri
Ce-aprindeau în inimi roșii cuptoare
Din iz de amor ars făcut-am sculpturi
Înnobilând dulcea simțire stăruitoare

Și-am brodat prin migăloase cusături
Tânărul duet de o eleganță răpitoare
Înscrise fi-vor ale noastre semnături
În scriituri ale iubirilor încântătoare!


Vitrina sufletului meu

Așa fostu-mi-a dat să scriu,
Cu dor, cu iubire și credință
Să plâng, să râd în vers auriu
Bucurii, dureri sau neputință.

Încondeiez trăirile ce mă ard
Și-aleargă în galop să le scriu
Pe foaia din față să pun fard
Din alb pur să devină alburiu.

Versuri ce-s rebele-n gândire
Mă vânează să le prind în toc
Vor să se așeze spre oglindire
În vitrina sufletului vor un loc.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Mihaela CD

Copyright © 2021 Mihaela CD (Larisa Deak)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.