ELSA DORVAL TOFAN

 

 

Vineri, zi scurtă

câteva împușcături în Chicago,
Toronto, chiar și la Nara (cele
din Africa și Afganistan nu au
importanță).
bine că nu se întâmplă în oraș, la noi...

copiii nu se mai întorc de la școală
până la urmă nu este atât de tragic
mecanismul este sănătos și simplu
afacerile trebuie să meargă, armele
trebuie să se vândă. oamenii vor face
oameni din nou, reproducția merge
mână în mână cu producția de gloanțe
și toată lumea vede în acest aspect
eficiență și productivitate.

artileria ucraineană răspunde invadatorilor,
(tirurile se aud până la Constanța, devine
insuportabil pentru turiștii aflați în vacanță),

dar ceea ce se întâmplă nu ne privește pe noi

gurile de metrou la Montreal adăpostesc
tot mai mulți oameni. în funcție de stație,
confortul poate fi pasabil sau sporit, (poate
nu și-au dat silința să aibă case ca ale noastre)

directivele zilei de muncă, ca de obicei,
absurde, presiunea, constant mare, o altă
formă de distrugere în masă (tolerabilă).

dar este ultima zi din săptămână!
până îți vine rândul pui șampania
la rece, dai drumul la spa, profiți
de vremea bună, de vinerea scurtă,

r e s t u l este încă suficient de departe...

 

Copiii de la metrou

acești copii se recunosc între ei după brățările pe care
mamele lor le-au pus la mâini, nume, prenume, grupa
sangvină, după mirosul din stația de metrou, devenită
casă. vorbesc aceeași limbă când își vorbesc, în șoaptă,
sunt copii mari și cuminți, în vreme de război plânsul
ajută inamicul, pe cel cu inimă de sârmă, știu să îndure
foamea, să-și potolească setea cu o picătură de apă, știu
să închidă ochii și să vadă, dacă nu mâine, poimâine cei
mari au învins, cei morți nu mai suferă, orașul e distrus,
dar este al lor, prin asfaltul crăpat vegetația își face loc...

copiii de la metrou sunt deja oameni mari, transportă
și păstrează stocul de arme, nu din plastic și tablă, din
cele adevărate, știu să le încarce și știu să aibă grijă de
nou-născuți, să-i încălzească, să-i aline, niciun adult
oricât de obosit, de speriat nu poate să renunțe. când
copiii tac, adulții înțeleg că nu viața lor, ci viața de
mâine contează căutătorii de eroi sunt pe un drum
greșit, copiii ascunși la metrou se joacă de-a speranța,
așteaptă momentul oportun

telejurnalul începe cu publicitate, apoi, se transmit
știrile despre conflict, asigurări, restricții sanitare (care
nu prea mai sunt, dar unii le văd peste tot, habar nu au
că e război), câteva evenimente din trafic și reclamele,
între altele la un nou tip de sandvici, gros de 10
centimetri, ca să-l mănânci trebuie să știi să muști cu
bună strategie, altfel conținutul va fi pierdut

și, în sfârșit,

emisiunea preferată de toți: visuri. la cheie.
zona de confort! noi, aici, în casele noastre,
ne plângem de plictis, emitem opinii citim
horoscopul zilnic, copiii de la metrou citesc...
fuga de moarte

 

Afacerile merg bine

afacerile sunt afaceri
traficul este blocat
radiația solară mare
apa prezintă contaminanți
planificări de vacanțe

ca și cum

cumpărături
ieșiri la restaurante
trafic din ce în ce mai intens
zboruri la capacitate
armele trag
afacerile merg
petrolul se tranzacționează
și gazele
se asigură locuri de muncă

ca și cum

se caută diplome
nu se caută cunoștințe
(se ignoră tot ceea ce
este bazat pe rigoare)
din cultura generală
se știe
cum se face un ceai
la cât fierbe apa...
nu este important
realitățile unor oameni
par altora filme
cu bandiți, criminali, hoți,
vandali, monștri, cu foamete
și sânge
groaza este modul care place

afacerile merg bine.
afacerile merg bine.

copiii se cred oameni mari
oamenii mari gândesc precum copiii
totul este suficient de accelerat

ca și cum

armele trag, unii oameni dispar
acum
alții dispar cu timpul care, se pare,
nu există
decât în formă de bandă comprimată,
program virusat funcționând în buclă
un artefact
soarele transformă crema protectoare
în spumă acidă
aerul încins fumegă
afacerile merg mai bine ca oricând

ca și cum...

 

Banchiza

Descoperita gingie a pământului după dezgheț a ivit hamamelisul
Intact, cu seva în clocot, disponibil ciclului de viață ca și cum ieri ar
Fi azi, fluviul, transportatorul geamurilor de gheață, tăiate impecabil,
Duce iarna la depozitat. Sălciile își despletesc frunzișul cu răbdare,
Somonii, somnoroșii, sunt în așteptarea contracurentului, lacurile
S-au umflat în soarele perfid și încă rece, sunt aici, aș vrea să rămân
Dar gândul mă grăbește spre bătrânețea luminoasă, fără coloane de
Susținere, spre locul în care îmi voi putea permite să fiu indiferentă
Sau naivă și să mă joc prin gloanțele de ploaie, să nu-mi mai fie frică,
Cu mâinile în buzunare să sfidez secunda și vara hipertonică. Orbită,
Caut besmetic, mă împodobesc cu perlele căzute din gulerul cerului
Proeminent pe umărul tău, ușor adus de spate puiul de urs polar tânăr
Adulmecă banchiza. Departe voi striga, nici un cuvânt nu va ajunge.

 

Fiul Omului
(Magritte)

Fiul Omului învață să înoate în Marea Merelor Verzi,
Stând pe spate
Și cerul i se pare verde, iar norii, țesături fine, estompate.
Culcat pe o parte
Fiul Omului învață să fie Omul, ieșit la mal, în haine de
Krill și alge
Și cerul i se pare prea aproape, norii fără franjuri, alergați.
Stând în picioare
Fiul Omului încercat de nostalgia de a fi singur, evită să se
Recunoască printre ceilalți fii
După mărul verde se ascunde, cerul pare iarăși nesfârșit și pur,
Dar nimeni nu știe
Încotro Fiul Omului privește (se spune că zâmbește) printre
Poame și frunze. Se spune că
Mărul este cană, cerul, marea în care Fiul Omului pescuiește
Cifre impare și cuburi devenite
Peștii zburători în aerul rarefiat al Nordului, se spune că uneori
Se întreabă: cine sunt, cine este?!

 

Secvența cu narcise

O să fiu absentă, dar o să pun afiș pe ușă.
Trage clopotul, ai grijă ca apa care se prelinge să cadă fix lângă rădăcină
Împinge secvența aceasta din soare,
Ligheanul plin ochi. Lasă la înmuiat, acoperit cu gelatină, halatul de lucru
Mai merge o tură, ( în spate are o cocoașă )
Fă o rezervă. Bufnița albă, călare pe câinele de vânătoare, secvența aceasta
Las-o în soare. Cu aripile larg deschise
Arlechinul se deschide pentru arlechini care știu să mânuiască pușca, unul
Are un ciorap negru, din mătase, la gât
Fluturii polenizează clăbucul făcut din vegetale, (pare o floare), albine nu sunt
Secvența aceasta este ștearsă, de mult
Din cifoza halatului alb se ivesc periscoape. Narcisele dau să-și închidă corola
Viermi roz-transparenți lucrează pământul...

 

Elsa Dorval Tofan (Cerasela Tofan, n. 10 august 1964, Brașov): A predat până în 1990 în diferite sate ale județului Brașov. Ghid de limba franceză pentru Agenția S.A. Poiana Brașov. După 1991, a făcu studii în cadrul Universității Drăgan (marketing, management, vânzări) și Școlii de jurnalism BBC. A fost redactor  de știri și secretar de redacție la Transilvania Expres Brașov, membru al Uniunii internaționale de presă francofonă (U.P.F.), implicată în susținerea limbii și culturii franceze în România și Director de implementare pentru investiții de preaderare la Uniunea Europeană în agricultura din județele din sudul României. Din 2003 trăiește în Canada, provincia Québec, la Montréal. Absolventă a Colegiului de Medicina Ușoară din Québec - CMDQ (2005), absolventă a Facultății de științe sociale a Universității din Québec (specializare în imigrație, etnicitate, identitate culturală, 2007). Este conferențiar și corector în cadrul UQAM (catedra de geografie culturală), Universitatea TELUQ (biologia creierului și psihologia personalității, creditare 2009). Absolventă a Școlii de infirmieri (asistenți medicali), infirmieră de spital în activitate. Este membră fondatoare a Asociației Scriitorilor Români din America de Nord (ASRAN).

Elsa Dorval Tofan a făcut parte din Cenaclul 19 (condus de Alexandru Mușina și Angela Nache Mamier). Reprezintă Canada francofonă pentru International Writers' Journal Magazine (S.U.A.). Colaborează la publicațiile Astra, Revue pédagogique des professeurs de français (Brașov), Destine literare (Canada), Ramuri (editată de  Uniunea Scriitorilor din România, filiala Craiova), Rotonda Valahă, Autograf MJM Craiova, Libris Brașov, Viața Românească, 13  Plus, Luceafărul de dimineață, Saeculum.

Concursuri:

Diplomă de merit (la concursul de proză scurtă Nicolaie Velea, 2019)
Finalistă (la Concursul de creție teatrală și literară cu tema „Distanța”, secțiunea poezie, organizat de Contemporary Literature Press - CLP, sub auspiciile Universității din București, British Council, Institutului Cultural Român, Uniunii Scriitorilor din România și Muzeului Național al Literaturii Române)

Prezențe în antologii:

Rănile lor pe trupul nostru… (antologie editată de prof. univ. dr. Lidia Vianu, 2022)
Poeme despre anotimpuri (antologie in memoriam Radu Cârneci, realizată de Nicolaie Roșu)
Taina Scrisului (îngrijită de publicistul George Roca)
Chiriașii secundei (antologie a poeților brașoveni, de Florin Șindrilaru)
Exordii și bruioane (antologie a poeților brașoveni, de Mircea Brenciu)

Volume publicate:

Cernoziom la hectar (eseuri, 2003)
Lansare de promisiuni (poezie, volum nominalizat de către U.S.R. filiala Brașov la categoria debut în poezie, Editura KronArt, 2018)
Antimetafore (poezie, Editura Creator – Libris, 2020)
Pozitiv la pătrat (povestiri, Editura Creator – Libris, 2020,)
Recueil de novembre sans titre (volum de versuri în limba franceză împreună cu poetul Adrian Grauenfels - Israel și poeta Amalia Achard - Franța, Editura Saga, 2021)
Nimic, nimicuri, insomnii (volum în colaborare cu poetul Julien Caragea, Editura Eikon, 2022)
Afacerile merg bine (Editura Aius, 2022) 

Citește aici poezii din volumul: Nimic, nimicuri, insomnii

Copyright © 2022 Elsa Dorval Tofan (Cerasela Tofan)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.