Pe secera lunii
privirile mele
se pierd în neant
regăsindu-se pe scoici părăsite
brândușele au colorat zenitul
balansându-mi picioarele
mă leagăn pe secera lunii
fața îmi este lumina
părul doar umbra
ce-mi ascunde visele
aici
pe secera în flăcări
m-am cuibărit
așteptându-te
Întâi se macină colțul unei stele,
apoi se amestecă în ea lacrima unui nor
cu ajutorul unei gene căzute pe obrazul unei visătoare.
Se așteaptă trecerea unei comete arzătoare
Înfierbântând cu ea cuvintele nespuse.
Ținând în căuș cea mai mică stea a universului,
se sorb încet literele, apoi silabele,
lăsând inima să le transforme
în poezie...
Suspin
Când cerul
își aruncă culorile în lac
și-nfiorat în valuri el suspină,
scăldată în magia lui eu tac
dusă de vânt, într-o mișcare lină.
Fierbinte șuieră în mine al tău cânt
și-mi răscolește simțurile toate.
În purpurul luminii mă avânt
în timp ce-adâncul meu
un strigăt scoate.
Pierdută, frântă în iubire zac
pe țărmul tău, ce-n zare încet se pierde.
În urma ta, gingașe flori de mac
petalele își plâng pe câmpul verde.
Dar vântul
se reîntoarce în mișcarea-i lină.
Sub mângâierea lui roșind, cu tine tac.
Înfiorat în valuri, el cu noi suspină,
când cerul își aruncă culorile în lac.
toamna noastră
m-apasă pe umeri
foșnetul zilei
pasul tău pierdut
pe-un drum fără urme
vestejite se preling
visele noastre
lacrimi de frunze
desculță alerg
prin culoarea iubirii
așteptând zadarnic
sărutul
învins
de bolta grea
a toamnei
noastre
Unser Herbst
Auf meinen Schultern
drückt das Rascheln des Tages.
Deine Schritte sind verloren
auf einer Straße ohne Spuren...
Verwelkt treiben
unsere Träume,
tränende Blätter ...
Barfuß laufe ich
durch die Farbe der Liebe,
vergeblich wartend
auf den besiegten
Kuss...
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Julia Henriette Kakucs, Luna nouă și Sur la faucille de la lune
Copyright © 2021 Julia Henriette Kakucs
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.