Ajunsesem la marginea ta.
Nicicând nu mi s-a părut că sunt mai în centru și totuși, la un pas de
mine pe coama clipei, puteam cădea dinspre tine în jurul tău, de foarte sus în
foarte necunoscut, dar foarte aproape. Mi-am lipit unul de altul picioarele și
privirea mi-am imobilizat-o cu toată forța împotriva curiozității ei
gravitaționale de a privi în jos. În preajma ta. Atunci am simțit același miros
pe care îl aveau secundele și leagănul coastelor tale când seara nu venea
niciodată înainte să mă învelești tot în pericard. Același miros de grădină
imensă și vie și chiar mă gândeam...
Ajunsesem la marginea ta?...
Nicicând nu mi s-a părut că sunt mai în centru...
De jur împrejurul tău cântecul miroase a grădină imensă și vie, iar eu am
mai auzit acest cântec și îl știu. L-aș putea reproduce chiar, dacă limba mea
ar putea astfel murmura, dar în gândul meu îl cânt și iată-mă la marginea ta
rotit din nou spre centru, foarte aproape de vârful inimii...
Ajunsesem la marginea ta?...
Nicicând mai
bine ca acum n-am înțeles că marginile iubirii tale adună mereu în falduri
aceeași cărare către vârful inimii ce poartă înlăuntrul cărnii și al ritmului
centrul aceleiași clipe mereu rotunde, nemărginite de vremi...
sunt la o aruncătură de gând de tine...
întotdeauna am fost, însă suficient de
la distanță
cât să-ți întinzi îndeajunsul inimii
spre mine și să mă atingi,
să mă saluți,
să te apropii îndeajuns de bine
cât să te pot privi în întregime,
îndeajuns.
întotdeauna am fost la o aruncătură de
gând de tine...
și te aștept să facem din întâlnirea
noastră
o unire apropiind îndeajuns cu îndeajuns
suficient de bine
ca-nvecinândele noastre să regăsim
depline...
Rană
aspru coboară nisipul
printre degetele clipei
în care n-am putut pipăi îndeajuns
fructul copt
înainte de a-l smulge...
mi-acopăr cu frunze rana
și te caut
înainte să mă găsești tu
pășind ca un fur din clipă
și din necoacerea cu tine.
Mi-e
dor de tine
mi-e dor de tine –
păsările altfel zboară
și oasele altfel îmi cresc
și nisipul mi se răstoarnă
sub povara pașilor
sortindu-mă
fără urmă
mi-e dor de tine
nici să vii, nici să stai,
nici să pleci
nici să îmi reazemi nisipul
dedesubtul pașilor
mi-e dor de tine
cum nu pot altfel
concepe a trăi
fără tine,
fără urmele tale aproape,
cel mai aproape
pașilor mei
de țărână...
Împreună
și eu mă gândesc la tine...
păsările albe se desfac de zborul lor
cu bucățile de cer zburate
și se întâlnesc la mijlocul toamnei
unde gând și gând
stau cel mai aproape din întreaga
perioadă
a anului împărțind, de obicei,
aceeași clipă rotundă și mare
prin care se văd undeva în zare
bucățile de viață smulse
pentru a putea fi, în sfârșit,
împreună.
Însemn
dărâmă-ți
gândul
în așezare de
cuvinte
peste inima
mea!...
Îți
scriu
gândurile mele zburând
dau zării tale textura
unei coli de hârtie generoase
și delicate.
ți-aș scrie acum.
cu alte gânduri și cu aripile lor
înmuiate în struguri
proaspăt zdrobiți
și cu tăcerea aceea în care
ai găsit dimineața oglindindu-se
în mai multe picături de rouă.
îți scriu,
dar nu căuta să înțelegi
cu gândurile cu care de obicei pășești,
ci cu starea pasului în sine
care face din punerea piciorului
pe pământ
într-adevăr o desfacere de aripi.
Cristian Boroș (n. 1982, Ploiești): Designer grafic, caligraf, portretist (studii
particulare cu pictorul Petru Țâra, 2003-2006); implicat în proiecte personale
(cr33z – atelierul personal și art-esteem – atelier conceptual)
și în diverse colaborări (Mănăstirea Turnu - Prahova, Radio Trinitas,
Esperando Music, Grupul Filos etc.). Protopsalt al Mănăstirii Turnu,
Prahova (2004), Masterclass de Cânt Bizantin (2011). De profesie medic dentist
(Stomatologie generală, 2006, specializare Implantologie orală, 2011)
Volume publicate:
Aproape de iarbă (poeme, Editura Prahova, 1997)
Egreta (poeme, Editura Prahova, 1999)
Suplu zvâcnet
vertical (poeme, Editura Filos, București, 2013)
Zbor în șoaptă (poeme, Editura Filos, București, 2015)
Neșlefuitele
poeme (co-autor, poeme, Editura Filos,
București, 2015)
Creștetul
încununat al clipei (poeme, Editura Horevma,
2019)
Paraclisul
Sfântului Sfințitului Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului (imnografie, Horevma, 2020)
Paraclisul
Sfântului Mucenic Hristofor (imnografie,
Horevma, 2020)
Citește mai multe poezii aici: Știu, Fereastra, Numai rănile scriu, Străvezire
Site: Cristian Boroș
Copyright © 2020 Cristian Boroș
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.