Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

29 mai 2020

ANGELA FURTUNĂ


ANGELA FURTUNĂ














cealaltă lume, starea iscoditoare a celuilalt dumnezeu. o lipsă de inhibiție în expresie face diferența dintre curaj și exaltare

trebuie să vă spun că totul în artă
stă în adevăr şi în sinceritate,
stă în instinctele asmuţite asupra realului
o luptă directă
cu ghearele ascuţite, cu tăişul dinţilor necariat,
cu porii deschişi, cu irişii largi adulmecând
clipa când cealaltă lume e mai puternică decât sinele
şi decât platoşa mea –
clipa care te-a consumat ca pe un vânat proaspăt îți este a doua mamă –
(lumea aceasta se structurează precum mazurcile lui Chopin, în mici deliruri dominate de inefabil și de mister)
pedagogia lui La Flèche nu l-a influenţat prea mult pe Descartes
nici lecţiile lui Verrocchio la Florenţa nu l-au creat pe Da Vinci
cum nici Brâncuşi nu l-a modificat pe Jalea cel ascuns
nici lecţiile dure de la Rimsky nu l-au format pe Stravinsky
nici Enescu nu l-a domolit pe Menuhin din plâns
nici orele cu fanfara de la penitenciar nu l-au scos la lumină pe Louis Armstrog
în spiritul formelor anterioare
ci poate că, dimpotrivă, în direcţia propriilor revolte,
adevărate uragane şi răzvrătiri,
care s-au lăsat apoi cu o mare linişte –
o amnezie, în fapt,
întâlnirea de gradul trei a artistului cu iluminările sale, tragice incantaţii plătite cu viaţa –
trebuie să ştii că rolul mentorului este acela de a te amâna cât mai mult,
până la cristalizarea perfectă,
pentru a avea răgazul să înveţi mai întâi cum să te aperi de drogurile ieftine,
zborul timpuriu e sinucigaş
ca orice prăbuşire

cealaltă lume veghează, neîntrupată,
am văzut anotimpuri sosind şi plecând, prin ochii ei,
mi-am văzut vieţile apropiindu-se şi părăsindu-mă, prin ochii ei,
prin cuvintele ei am regăsit bucăţile de hârtie ruptă
dintr-un poem dedicat întâlnirii cu Lupasco
şi cu terţul tainic inclus,
cealaltă lume veghează, neîntrupată,
prin intuiţiile ei mi-am perceput respiraţia,
de fapt o aptitudine pentru revoltă şi fidelitate,
şi am ştiut că aceasta este starea mea în limba română
şi în pământ –
o femeie se simte atrasă de pământ ca de un fiu
care va merge la război pentru idealurile ei,
dacă va câştiga bătălia, fiul va duce mai departe alţi fii,
iar de va fi învins, fiul se va întoarce resemnat la pământul matern
devenind o brazdă pentru recolta din anul următor

după o vreme, ea a uitat semnele, umbra şi jocul pe stâncă
a uitat paşii de dans
a uitat cum se desface un nod şi cum se desenează un chip pe un zid invizibil
a uitat mirosul orhideei
a rămas nemişcată la fereastră, în colţul întunecat al camerei,
părând încremenită, deşi călătorea tot mai des –,
ea a cântat în grădina uscată
a murmurat sunetele din care s-a născut cuvântul  Iisus
a căutat şi a găsit multe taine pe care le-a prefăcut în magii, în fiinţe noi,
i-a maimuţărit pe toţi cei de dinainte –
nimic decât o seară în trepte
lângă lacul cu raţe
mirosul patriei în nada unui pescar
mortăciune în burta unui nisetru adormit

ea şi-a descoperit limitele interioare
a început să recitească basmele copilăriei
a pribegit aproape de casă, uimită de cât de aproape e capătul lumii

de fapt
nu mai era nimic de spus,
drept dovadă a absurdului acestei lumi,
ţara mea nu există decât în imaginaţia mea
ca topos structurant,
în timp ce lumea din jur e doar implozie şi alienare –
nu mai e nimic de atins cu aceiaşi ochi
care au desluşit cândva primul joc –
drumul meu s-a sfârșit, deși calea mea e infinită


oamenii funcționează ca literele. o parte din sufletul lor se risipește, în timp ce restul se adună în grămezi de pietre din care se fac redute

în clipa morții, din gâtul lui Pavel a țâșnit laptele, iar din capul lui Petru
viziunea lumii răsturnate,
deci moartea nu e viața așteptată, ci răstimpul când misterul e luat asupra sinelui
precum o cămașă îmbrăcată în grabă, pe dos,
(de atunci, lumea a trăit neîncetat între sloganuri, la fel cum înoată peștii într-un acvariu cu cerneală – credința nu e o certitudine, ci un limbaj de apărare)
dar îngerul repetă mecanic că durerea nu e decât o mică aplicație practică a teoremei lui Lagrange – finite sunt numai creșterile, nu și deconstruirea paradisului pierdut,
în timp ce unele dorințe se pot umple de omenesc și de nostalgii
căci tot ce e dur e și fragil
iar tot ce e blând e și violent

nu m-am născut ca să fiu ostatică, adevăratele miracole se petrec în starea de eliberare dintre propriile limite, nimeni nu înseamnă nimic pentru nimeni
trebuie să mai faci un pas
și încă un pas
până la mal
și să fii tu malul de care se agață
cei ce vin din larg
obosiți


visătoarea Kamakura ajunge acasă, deschide frigiderul, încălzește borșul și sarmalele, bea zeama de la doi cartofi ca să-i treacă durerea de stomac, apoi oprește mașinăria de gânduri și se înregistrează singură pe reportofon (în ultimele luni, simte din când în când presiunea unei gheare, și lasă mesaje pentru animalele care îi vor găsi corpul, poate după miros, poate după fosforescență, peste vreo câteva zile, sau care îi vor descoperi cândva gândurile rostite între patru pereți):
-  eu, Kamakura, live, 30 octombrie, ora 17 –  într-o zi, va trebui să născocim un război,  ca să aibă și copiii noștri o cauză pentru care să se zbată, să se lupte, alta decât viața de noapte, drogurile ușoare, desfrânarea, clișeele politicii corecte și pledoariile pentru cultul anomaliei ; va trebui să  umplem cu ceva sufletul acestor roboți pe care noi i-am purtat timp de mii de ani în pântece și i-am umplut cu muzică și cu dragoste,  cu povești citite și cu rosturi, dar pe care existența virtuală i-a transformat, în numai câțiva ani,  în roboți care freacă taste și care se umplu cu gunoi prin intermediul noii culturi zombificatoare

după semnalul audio, lăsați un mesaj,  apoi turn off, deslușește visătoarea Kamakura, mesajul din cutia de hipnoză a veacului tehno-cretinizator; se decide repede să vorbească, sfidând gheara din piept, care urcă în maxilar și îl încleștează ca pe un forceps în jurul feței până la linia de inserție a părului:
-     bună dimineața, acum vă voi rosti un poem în limba română și vă voi lăsa să disprețuiți în continuare arta, în timp ce frecați tastele, vă formatați intelectul prin clipuri cu durata de maximum  4  minute, și dați like miilor de amatori de PR din Face Book, care vă vând arme, animale împăiate, cauciuc comestibil, show, aurolac, locuri eligibile pentru parlament, țoale, orgasm, anarhism și vizionarisme  utopice
« trebuie să-ți continui drumul printre stânci
chiar și atunci când capetele mici de șobolani
te împresoară
cu căldura valului lor

dinții lor mărunți
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronțăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este »

ei, și?  în cosmodernitate,  oamenii se comportă indecis
ca bucle de coerență neașteptată
între niveluri de ființă și de libertate
ce vin din aceeași respirație :
un tot inaccesibil, dar atât de prezent
în stările de trezire –
singurul narcotic care te ajută să trăiești până la capăt
este această hrană virtuală, această heterarhie,
acest mod de a-ți consuma prezentul nu autodevorându-te
ci balansând pe el, născându-te de câteva ori în el și din el, și pentru el, amniotic prezent,
terțul inclus între trecut și viitor.
o, câtă simplitate în ruinele ce atrag turiștii la țărmul cunoașterii,
cu gheare mici ei își scrijelesc numele pe tencuială,
își botează axiomele cu semne străvechi,
literele funcționează precum oamenii – o parte din sufletul lor se risipește, în timp ce restul se adună în pietre și în limbi moarte
peste care valurile, iubirea, îmbrățișarea…


Membră a Uniunii Scriitorilor din RomâniaAngela Furtună (n. 19 iunie 1957, Suceava): Membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București (din 2002), apoi, prin transfer, Filiala Iași (începând din 2004). Membră a PEN Club România, afiliat PEN Club Internațional. Scriitoare, poetă, eseist, critic, jurnalist și promotor cultural, publicistă, specialist în biblioteconomie și bibliografie. Absolventă a cursurilor de master în Semiotica limbajului în Mass-media și Publicitate și Master în Comunicare și PR. Master în Geofizică. (Universitatea București, 1986 și 2008). Angela Furtună a debutat în revista România literară, nr. 42 (Poșta redacției) și nr. 46 (pagina Poemul cu scrisoare), în 1997, la 40 de ani. Debutul său a fost îngrijit de poeta Constanța Buzea și de criticul Nicolae Manolescu. A publicat în România literară, Convorbiri Literare, Hyperion, Poezia, Acolada, Familia, Porto Franco, Luceafărul, Apostrof, Steaua, Dacia Literară, Romanian Times, Levure Littéraire, Ateneu, Observator internațional cultural s.a. A ținut rubrici permanente lunare de autor, în diferite perioade, în reviste ca Bucovina Literară, Hyperion, Acolada, Romanian Times etc.

Premii și distincții (selectiv):

Marele Premiu pentru volum de debut în manuscris (la Festivalul Național de Literatură română "Tudor Arghezi", 1999)
Marele Premiu (la Festivalul Internațional de Literatură Ad Visum, 2005)
Premiul Mihai Ursachi” (acordat de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România, pe anii 2008 și 2018)
Letter of Merit (pentru creativitate și spiritul dreptății, decorație acordată de World Organization Of  Bukovinian Jews cu Letter of Merit, 2011)
Titlul și Statueta Journalist of The Year in Culture (acordate de North American Romanian Press Association, 2013)
Premiul pentru Eseu și Critică (acordat de revista Convorbiri literare, 2013) 
Premiul  “Cezar Ivănescu” al Uniunii Scriitorilor (Filiala Iaşi, 2014)
Poetă a Iașului (titlu oferit de Primăria Iași, 2014)
Cavaler al Poeziei Capitalei Marii Uniri (titlu oferit de Primăria Iași, 2018)
În onoarea Angelei Furtună au fost plantați 10 copaci în Pădurile de pe Muntele Carmel
Titlul de Ambasador al Poeziei (oferit de Primăria Iași și Uniunea Scriitorilor)
Premiul pentru calitatea operei și activitate literară (oferit de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași)

Volume de autor:

Prizonier in Ego (poezie, volum de debut distins Premiul special al juriului la Festivalul Naţional "George Coşbuc", 1997)
Metonimii de word-trotter ( poezie, Editura Fundației "Constantin Brâncuşi", volum distins cu Marele Premiu pentru volum de debut în manuscris, la Festivalul National de Literatură română "Tudor Arghezi", 1999
Primul Kaddish (poezie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002)
Poemian Rhapsody (poezie, Editura Axa, Botoșani, 2004, volum distins cu Marele Premiu la Festivalul International de Literatură Ad Visum, 2005)
Elegiile Estului sălbatic - Vieţile mele nesfinte (poezie, Editura Axa,  Botoşani, 2005)
Îl văd pe Dumnezeu şi nu mor - Alte vieţi (Editura Axa, Botoşani, 2005)
Pelerinul din Aqualung (o carte de poezie – galerie de artă, împreună cu artistul plastic Păuna Dumitrescu, Editura Integral, Bucureşti, 2008, carte distinsă cu PremiulMihai Ursachi” de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2008)
La anul, la Ierusalim, o carte (eseu, analiză, critică literară, memorii, Editura Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, Suceava, 2009)
Caietele Anul Paul Celan (coordonator, culegere de texte semnate de cercetător şi istoric Lucian Zeev Herșcovici - Ierusalim, istoric Alexis Nouss - Cardiff, Norman Manea - New York, Andrei Oișteanu, Andrei Corbea, Angela Furtună, Delia Eşian ș.a., EdituraBiblioteca Bucovinei, Suceava, 2011)
Monica Lovinescu. Est-etica (Vol.1 Geneze, critică literară, eseu, publicistică, Editura Vinea, 2012, carte distinsă cu Premiul pentru Eseu al revistei Convorbiri literare, anul 2013)
Post-hipnotice (poezie, Editura Timpul, Iaşi, 2013, carte dinstinsă cu Premiul  “Cezar Ivănescu” al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi, 2014)
Misterele de la Ilisos (poezie, Editura Vinea, București, 2015, volum nominalizat la premiile U.S.R. Filiala Iași, 2015)
Primul meu Kaddish (poezie, Editura Integral, București, 2016) 
Elegii din infern (Editura Tipomoldova, Iaşi, 2016)
Elegiile de la Stalingrad (Editura Vinea, București, 2017)
Pursânge astral (Editura Vinea, București, 2017)
La Ville Blanche - Poèmes Et Chants-Poèmes Incantatoires (traduit du roumain par Constantin Frosin, Editions Vinea, 2017)
Ultimul mirador  (Editura Vinea, București, 2018, volum recompensat cu Premiul Mihai Ursachi” al Uniunii Scriitorilor, 2018)
Un Trandafir de Babelio (Editura Vinea, București, 2019)



Copyright © 2020 Angela Furtună
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.