ADELA CONCIU - MERSUL PE LACRIMI
Adela Conciu – Mersul pe lacrimi (editura
eCreator, 2019): Ai zice că toate trebuie să aibă un început şi desigur un sfârşit, dar se
vede că nu e aşa. Ce te faci cu iubirea aceea grozavă care nu încape într-o
bucată de timp, nu îi poţi aşeza laturi stânga şi dreapta şi nici sus şi jos,
înainte şi înapoi. Poate c-o să stai cu iubirea ta agăţată-n univers de firul
care-i sufletul tău.
(...) Desfiinţând conceptul de limite, Adela
Conciu învaţă „Mersul pe lacrimi”. Se prefigurează o descătuşare a simţurilor
care vor fi nevoite să reziste la cazne cumplite. Deoarece lucrurile sunt grave
cât permite după dicţionar şi manual gravitatea. (...) „Mersul pe
lacrimi” se înscrie bine pe făgaşul poeziei actuale, şi cred că îi va purta
noroc Adelei Conciu, binemeritate aprecieri nu vor întârzia să apară.
Felicitări şi succes!
(extrase din cronica literară Grea meserie, iubirea)
Mersul
pe lacrimi
Ai plecat cu valul ce mi s-a
scurs
din ochiul stâng al sufletului
şi te-ai revărsat în delta
ce mi-a secat pieptul
dreptei speranţe.
Plodul iubirii împinge
amintirea
din bărcuţa de hârtie,
ce adormise cândva în tâmpla
mea.
Şi era atât de frumoasă!
Ca o mireasă în ziua nunţii,
cu obrajii rumeni
la gândul primei nopţi de
dragoste!
În albastrul ei plutesc acum
umbrele împerecheate ale unui
ultim vis,
ce crapă sub călcâiul piciorului
tău,
iar eu privesc cum înveţi
...mersul pe lacrimi!
Mângâiere
Mângâi marginile apei
cu braţe zidite în
piatră,
căutându-i inima
nestatornică,
la fel cum mângâi
lacrima
de nestatornicia
suspinului
unei tainice iubiri.
O
lacrimă galbenă cât o lună
O lacrimă galbenă cât o
lună
pândeşte venirea ta.
Între timp joc v-aţi ascunselea cu
moartea!
Eu mă ascund şi ea numără!
Dricul cu vise şi flori din sârmă
îmi va rătăci leşul obosit de prea
multă aşteptare până în pragul
virginei singurătăţi!
Aş fi vrut să te pedepsesc,
aruncând în tine cu pietre din
bucăţi de inimă spartă,
să-ţi trimit rădăcina sufletului
în caseta cu amintiri s-o poţi sădi
în reavănul tâmplei.
Vei asculta din nou cum tremură
secunda,
când umbrele noastre dormeau
aceiaşi linişte.
Liniştea de a ne avea,
până ce sângele ne transpira
prin aceiaşi piele,
până când ne conţineam unul în
celălalt
într-un singur ochi,
ce ne privea dinafara fiinţelor
noastre!
Un trup amputat de suflet,
îţi oferă ultima lui aşteptare,
într-o lacrimă galbenă cât o lună,
scursă pe pragul singurătăţii virgine!
Povestea
tălpilor
Înainte să uite mersul,
tălpile flămânde
frământă lutul vieţii,
răscolind pădurea ochilor
morţi.
Şi caută şi caută
comoara celor vi!
Acei ochi în care plesneşte
din când în când,
ca apoi să învie,
celula aceea luminată
de simţuri,
căreia îi spunem suflet!
Atâta ardoare cuprinde
căutarea lor,
că pot deveni târfe!
Târfele privirii!
Adio castitate, adio ruşine,
comoara are valoare prea
mare,
ca să-şi bată capul
cu altceva!
Călcând pe colţuri de
umbre,
alungă durerea ce a îngheţat
sângele amintirilor,
până în clipa în care,
lumina le răsare caldă,
printre degete mirate!
Şi iată cum le privesc ei!
Cei vii!
Acum,
vor învăţa să cânte
printre obraji rumeniţi,
un refren spus la infinit,
până în ultima secundă
de mers:
- Simte-mă iubire!
Simte-mă iubire,
simte-mă...
Singurătate
O lacrimă de sânge
a împietrit obrazul,
în piele de şopârlă
e umed
şi mi-e rece,
mă rupe foamea-n două
mă sparg într-o oglindă
uitată-n ochiul nopţii,
ce a uitat să plece!
Alte
aripi
Aş vrea să spăl lumea
de cioburile iubirilor
sparte,
s-o calc cu bocancii mei
stropiţi de sânge,
să fărâmiţez anii
trecuţi fără muşcătura
dragostei,
să-i împart ciocurilor
flămânde
ce pândesc rânjind
lacrimile nefericirilor surde!
Aş vrea să vindec lumea
de delirul minciunilor
celor ce nu iubesc,
ce îşi spală sufletele bolnave
în adâncul celor pure,
considerându-le obiecte
rătăcite de palmele vieţii,
printre alte multe lucruri.
Aş vrea să şterg lumea de
praful neputinţelor sterpe.
Aş vrea să mă curăţ
pe mine însumi
de lume, să mă pot elibera
pentru...alte aripi!
Copyright © 2019 Adela Conciu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment