ADELA CONCIU - CONDAMNATĂ ÎN IUBIRE
Drumul mi l-ai desenat
în talpă
ca pe un tatuaj.
Condamnată în iubire,
mă ascund în interiorul
tău
de teama călăului ce nu va
şti
să-mi decapiteze inima,
ce s-a născut în ochiul tău
rănită.
Încerc să o vindec,
legând-o cu lanţuri de
gratiile
ce-ţi acoperă sufletul,
să o coafez în cămaşă de
cuvinte,
să-i lipesc ochi sărutaţi cu
guri de catifea,
să o rujez cu maci născuţi
în coapse,
apoi
s-o îmbrac cu aripa pierdută
spre a-ţi fi întregire!
Prea
devreme pentru iubirea ta!
M-am născut prea devreme.
Eram singură pe cer,
precum o aripă ucisă de cădere,
voiam din nou în burta mamei,
să-mi găsesc începutul unui alt
răsărit,
să mai dorm în legănarea bărcii,
până în clipa în care zorii vor
naşte
dimineaţa ta!
M-am născut prea devreme
pentru...
iubirea ta,
am rătăcit plânsul naşterii,
care vestea că vom fi... gemeni!
Pentru
tine!
Pentru tine sunt
os viu zidit în carne,
uitarea de ieri,
de azi şi de mâine.
Pentru tine mă scurg
în fluviu de fluturi,
mă sparg în aripi de
cer,
mă zbat în inimi de
păsări
ucise-n amurg
şi tot nu-i de-ajuns!
Tu... fă-mă să sufăr!
Facere
M-ai zidit din sâmburele
Iubirii,
să muşcăm mărul
împreună,
să fim un singur suflet
împletit
în pielea şarpelui
îmblânzit,
să fim setea de dragoste
a coastei raiului,
să-mi fii...Dumnezeu!
Noaptea
de adio
Lacrima călcâiului
mi-a orbit ochiul iubirii,
în care până ieri
se odihneau gleznele
dragostei,
obosite de mângâierile
adânci
ale palmelor tale!
Te văd cum pleci din
aerul meu
şi simt pasărea ce-mi
fâlfâie în gât
şi apoi îşi înnoadă aripile
sufocându-mă!
E noaptea de adio
în care îmi furi jumătatea
de măr rămasă,
să o dăruieşti celeilalte
femei,
spre aţi fi întregul din
privire,
iar eu...
rămân cu şarpele,
ce-şi leapădă pielea
între coastele mele!
Copyright © 2019 Adela Conciu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment