Nașterea
mea
Într-o zi cât un an,
Dumnezeu și-a muiat degetul în praful
unei stele,
l-a presărat peste umbra unui zbor
de înger,
l-a amestecat cu un cântec adormit
într-un gând,
l-a trecut prin flacăra nestinsă
a singurătății colorate,
a turnat o părticică din ecoul
unei nebunii,
a adăugat câteva îngândurări ale căutătorului
de himere prin galaxia unei picături
de rouă,
le-a strecurat prin miresme de erori,
le-a fulgerat cu îndoieli şi nelinişti,
le-a rostogolit prin grădina infinitului,
prin neastâmpărul vântului, prin zăpada
tăcerii, prin rază de lună, prin glazură
de taină, de dor şi amor,
prin candidă şi neîntreruptă mirare,
le-a trecut prin clepsidra unei clipe,
a suflat apoi uşor,
am ţipat în do major.
Învăluit în umbre şi erori,
pe căi de nimeni ştiute,
ai răsărit din uitarea de dincolo
de orizontul echivocului, hotar nedeslușit,
ai înșfăcat din mers o halcă de
pustiu din cotidianităţile existenţiale
înecate într-o lacrimă și
te-ai trezit într-un coșmar,
bâjbâind prin foșnetul prăbușirilor iminente,
pășind pe puntea nimicului,
viscolit de cenușa astrelor scorburoase,
devorat de foamea culorilor perlate
ale imprevizibilului, îngrijorat de febra lumii,
îmbogăţit cu toate viciile pământului,
acoperit de pulberi neguroase de remușcare,
orizonturi scrijelite de întrebări și amăgiri,
adunând braţe de gânduri scurse
din nouri de necuvinte din anotimpul
disperărilor și al plânsului primordial,
focul ceresc ţi l-ai stins cu apă înstelată,
silabisind solitudinea și belșugul de vise,
neliniștea prevestind pustiirea
ţi-a fost călăuză,
la flacăra iluziei aprins-ai dorul sfâșietor
al nestatorniciei, fără să te gândești
că vei apune tot în uitare
sub aripa înserării,
pentru a spori spaimele
altui univers...
Copilărie
umbră suptă pe nesimțite de desișul pădurii
ce a fost odată,
fum năruit în răscrucea văzutelor
și nevăzutelor, visatelor și nevisatelor,
linie frântă a unui gând între două
întâmplări și o rană sângerândă,
lacrimă uscată pe un obraz de nectar,
lumină a unei stele demult dispărute,
mângâiere pe o frunte înaltă de omăt,
frânturi de veșnicie rămase în suspensie,
amintirea unui fastuos răsărit de soare,
orizont destrămat într-un cândva
din tăcerea misselor lui Bach,
eden devastat de un uragan de mirări și
întrebări,
o inimă în care încăpea un început de lume,
eonică zidire de cântări celeste,
zbor lin peste o banchiză de miracole,
curcubeu adăpându-se din licorile clipei,
chipuri nelămurite zburdând
pe despletitele cărări ale zării și văzduhului
de dincolo și de dincoace
de vălul mayei.
copilărie trăită sau visată?
Mihai Merticaru (n. 20 iunie 1938, Rediu, Neamț): Poet reflexiv și sentimental,
deschis spre metafizică cu mai multe registre de limbaj, Mihai Merticaru îmbină
armonios ecourile unei culturi temeinice cu prospeţimea expresiei şi forţa
imaginativă. (Ioan Holban)
Mihai Merticaru este absolvent al Liceului “George
Bacovia” din Bacău și al Facultății de Filologie din cadrul
Universității din Iași. După debutul său din anul 1992 din revista „Literatură
și artă” (Chișinău), Mihai Merticaru a publicat mai multe poeme în revista „Flacăra”
(coordonator de G. Arion), a colaborat cu revista “Asachi” (Piatra-Neamț,
redactor șef Constantin Cucu) și s-a
implicat în coordonarea și editarea revistei “Muguri”.
Mihai Merticaru a publicat primele sale trei
volume de poezie la editura „Cronica” din Iași. În 2018 a văzut lumina
tiparului volumul „Vis și abis”, cel de-al 20-lea volum al poetului. Mihai Merticaru a obținut mai multe premii și mențiuni, cele
mai prestigioase fiind Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala
Bacău (2014) și premiile internaționale Prix Litteraires Naji Naaman - Prix
d’Honneur
(pour oeuvres completes) (Liban,
2016), și Premiul literar internațional Corona (Italia, 2017).
Volume publicate:
Vânătoare princiară (1992), Catedrală de azur (1994), Scriere
cuneiformă (1997), Întâlnire pe pod (2003), Imperiul lupului
(2006), Împărăţia clipei (2007), Arca lui Petrarca (2008), Împărăția
frigului (2009), Geometrie lirică (2010), Umbra păsării (2011),
Arta euritmiei (2012), Veșnicia dintre clipe (2013), Miresme
celeste (2013), Fiordurile memoriei (2014), Flacăra din piatră
(2015), Urciorul de aur (2016), Culori viscoite (2016), Zbor lăuntric
(2017), Vis și abis (2018).
Citește mai multe poezii aici: Mihai Merticaru, Sonetele femeii, Crâmpeie de vis, Șoapte, Urcat în șaua gândului
Citește mai multe poezii aici: Mihai Merticaru, Sonetele femeii, Crâmpeie de vis, Șoapte, Urcat în șaua gândului
Copyright © 2019 Mihai Merticaru
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.