Adelina Fleva – tratatul
de la Patriarhie
(editura Agentpress, 2019): E un psalm
din primul până în ultimul vers, cartea
celor 33 de poeme a Adelinei Fleva, tratatul de la Patriarhie. O măreaţă
împăcare cu sinele greşitor prin intermediul rugăciunii, excelent liant între
păcat şi mântuire. (…) Sunt în acest volum tratatul de la Patriarhie poeme de
însuşit şi de ţinut minte, semne ale unei cuminţi disperări urcând pe scara
izbăvirii sinelui până în memoria rămânerii în autentic şi valoare.
(extrase din precuvântarea volumului - Memoria disperării, memoria izbăvirii – semnată de Mihai
Antonescu)
sămânţa iubirii
trimite
zorii către mine Doamne mi-e noaptea sân
din care curge
o
avalanşă de otravă sub care trupul meu se frânge
eu nu
am măduva în oase, ci doar un dor nespus de Tine
şi
despletită urc cu vârsta pe ale Sfintei Cărţi tulpine.
deja
mi-am pregătit valiza căci vreau să evadez din viaţă
prea
multe lacrimi stau de veghe
rânjind cum
farurile-n ceaţă
mai
ai puţină vreme Doamne să mă salvezi dintre ruine
căci
Tu sătul eşti de durere de-atâtea feminisme şi suspine.
(în
fiecare zi eu îţi aştern Iisuse credinţa pură la picioare
dar
rătăcesc spre nefiinţă, eu prezumtiva dezertoare
din
viaţă, candidată însă la mangâieri şi izbăvire
doar
năzuind să-mi fie moartea lăstar născut din nemurire.)
se naşte în mine un cer
m-am
îngropat în mare acum vreo două veacuri
iar
trupul meu s-a prefăcut în alge
de
umbra mea un val nedureros se sparge
(o
candelă aprinsăŢi-e numele mereu).
se
naşte-n mine-un cer nemăsurat şi greu
(aş
vrea să strâng între falange o ţigară
şi
aş mai vrea să fiu din nou îmblânzitoarea de cafea
cu
frică şi respect de Dumnezeu).
mi-a
mai rămas credinţa între oase
destulă
cât să mai suport o moarte
căci
rugăciunea mi-e altar la început de marea noapte
iar
în cuvântul înalt şi vertical şi pur se profilează El.
atât de albastru
prima
ta muşcătura mi-a ucis pudoarea
m-am
întins ca o lebădă pe canapeaua din sufragerie
visând
că mă aflu printre nuferi
şi
ţin între aripi întreg universul.
cu
ochii sprijinind tavanul
mi-am
cusut palmele sfâşiate de prejudecăţi
ca
să nu le mai vad să nu le mai aud strigătul
în
timp ce-ţi întindeam cheia de la intrarea în ape.
şi
de pe buze ţi-am cules urzici
cu
care mi-am biciuit inima până la sânge
şi
apoi până la rădăcinile copacului
care-mi
surâdea prin fereastră ca printr-o Biblie întredeschisă.
pentru
că mă ustură mângâierile tale am atâta nevoie să plouă
că
invoc norul din glastră să-şi reverse nemărginirea
pe
care n-o mai ştiu de acum două mii de ani de când
te-am
cunoscut atât de albastru şi atât de sălbatic în mine.
şarpele din floare
şi
nu mai am destui arginţi şi ploi
să-mi
scot credinţa de la amanet
mi-am
întors buzunarele pe dos
dar
n-am găsit decât vreo trei patru pistrui şi nişte vechi dureri de
şale rămase înnodate de la
furtuna de acum două veacuri.
(stau
în întuneric la poalele crucii şi-mi
număr păcatele
de
la stânga la dreapta
sperând
să câstig la loz în plic borcanul cu miere)
Doamne
de
când nu mai am credinţa în vrăbii şi-n pietre
îmi
strig viitorul pe nume şi îmi răspunde trecutul (ca un semn de întrebare ca o
naştere abandonată într-o respirare ca o umbră care umblă continuu şi rece şi
vie pe
marea cea mare
privesc dinspre trecut spre
viitor
un mâine care din ce în ce
mai mult
miroase a e-uri, a moarte şi
a uitare
nu
mă vând nu te vând
nu
înjur
nu
fluier
mi-aduc
aminte doar cum mama răsturna soarele
din
tuci
pe
o farfurie
departe
de buza cerului
dar
atât de aproape
de
gurile noastre flămânde
şi
auzeam apoi cum ne creştea porumbul în trupuri
în
timp ce Dumnezeu cânta la frunză şi la uculele
cu
o lacrima înflorind în ochiul drept
şi
ameţit de leuşteanul ce izvora din ciorba fierbinte
Volumul poate fi achiziționat la prețul de 23 de lei aici: Adelina Fleva
Copyright © 2019 Adelina Fleva
(pseudonim literar al Rodicăi Ionescu)
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.