DANIELA VOICULESCU - ARȘIȚA IUBIRII

Daniela Voiculescu – Arșița iubirii (Editura Antim Ivireanul, 2019): Daniela Voiculescu are un vers atipic, mult deosebit de ceea ce citim obișnuit. După 15 ani de la debutul său în volum, a predat Editurii Antim Ivireanul 88 de poeme, puse sub suzeranitatea unei game temperamentale: Arșița iubirii. Majoritatea poemelor, sub forma unor proze lirice, aduc fiorul noului, al frământării acestuia pe retina cititorului. Iar absența majusculei în text sugerează curgerea necontenită a metaforei. Expresionismul Danielei Voiculescu pune accent pe trăiri interioare, pe neliniștea întrebărilor iubirii. În Arșița iubirii, poeta este o inovatoare de metaforă. (Ioan Barbu)

Filozofie de păpădie

ne zbatem pentru o iubire, deși niciodată

nu vom putea fi siguri de iubirea cuiva...

și alergăm, dorindu-ne chiar și o linguriță

de iubire... avem nevoie de brațe care

să ne aștepte acasă, avem nevoie de copii

care să ne ducă dorul, avem pasiuni și

le pierdem pe drum... suntem colecționari

de zbateri, deși suntem niște biete păpădii!

ne descompunem în iubiri și plecăm...

înainte de a cunoaște iubirea adevărată!

fiecare om trist are un zâmbet colorat,

îl poartă din obișnuință, falsificând

ce nu se poate falsifica... un acrobat

care moare înainte de a sări, o silabă

plăpândă, care nu se mai potrivește

în nicio mărturisire... suntem mereu

moștenitorii realității orbitoare – doar

ochiul al treilea vede cum alăptează

deșertăciunea... laptele curge, dar el

este doar praf de stele... alchimie și

război, inima știe! a rămas doar durerea,

nu iubirea! elfii și driadele, sunetele de

ploaie și șoaptele licuricilor, tăcerile

închise în ghinde și frunzele care

se topesc în casa din suflet... murim

și credem că trăim! clepsidrele nu au

nici început și nici sfârșit... poate că

vom învăța, într-o zi, să ne facem

propria poveste în propriul deșert...

fire de nisip, ușoare și senine, dulci

semințe de păpădie... vântul știe

ce ascund zările! niciun diamant

nu spune numele celui care i-a dat

frumusețea tăriei... dar diamantele

nu vor sta decât în casa din suflet!

Rodia e sânul ei!

flori de tei, prin ochii ei, flori de suflet, arămii, dintr-un dor istovitor, dintr-o gară cu iertări... cine-i ieri și cine-i mâine? cine vine să o guste? iedera-i șoptește blând, despre magicul piper... condimente, condimente, printre perle și paiete... condimente și-un oftat, după Roșu-Împărat! rodia se-ndrăgostește, rodia frumos iubește, rodia e sânul ei, sângele de sânziană, lacrima de almandin... ea e toamnă și destin, ultimul pahar cu vin! depărtare și mister, clipa ce se face cer... flori de tei, îngerașii cu cercei, dalbe stele, logostele, pentru dorurile ei!

O cutie de chibrituri

inima mea, fii blândă!

nu ai nimic de pierdut,

nu ai nimic de câștigat...

nu mai ai timp de gelozie, de nebunie!

iubirea nu e nici rună, nici măcar pragul

dintre prostie și loterie... hai, inima mea,

fii un porumbel călător, îndeplinindu-și

misiunea, iubind tăcerea care vede ce

frumos trec îngerii prin palmele mici...

ale zânelor! se sfârșește primăvara, mieii

viselor vor pieri în arșița verii... nici greierii

nu vor mai avea timp să asculte poveștile

despre firul de iarbă... hai, fii înțeleaptă,

inima mea, nu căuta blânda toamnă pe

strada Rândunelelor! încă te mai țin în

palmă... ca pe o carte incredibil de roz!

inima mea, fii blândă, romantismul tău

va rămâne ca floarea de iasomie pe

farfurioara de ceai... trecător îți este

strigătul, destrămarea trebuie să îți fie

dulce ca violetul din seninul iris! un vis!

Namaste India!

mi-e sete de adânc, să beau din vena îngerului de lapis lazuli... să mă răcoresc cu stele și artificii din flori de nu-mă-uita! mi-e dor să-mi îmbrac destinul în mătase albastră, iar eu să fiu drumul spre India, ochiul de păun dintr-un ritual diafan, unde dulcele se răsfață cu topaz și chihlimbar... să-mi port dorințele prin portalul de cobalt pasional și să aflu visul beduinului albastru! să fiu apă și să miros a nectar de coral... să fiu perlă și să mă pierd printre valurile unei iluzii târzii, cu libelule de santal! să mă topesc în lacrimă, în dor și în iluminare! turcoaz să mă aflu, lângă tălpile tale, iubitule, să îți fiu val de fericire! și să îți fie sete, și să îți fie poftă, și să îți fie viață... să uiți ce trebuie să uiți și să îți amintești doar de mine, amor pur!

Firul de foc din Akasha

ce mai poate rămâne... în urma unei tornade?

„acel undeva!” două pietre, o lumânare și ochii

unui beduin... pe chipul argintiu al lui Buddha,

o semilună de ametist... brățara din o sută de

mărgăritare a plecat și ea, ca o apă curgătoare!

„uite, un desen straniu!” Sasha, firul de foc din

Akasha, un extraterestru și un amerindian care

plânge... „mâini, Maria, Fecioara Maria...” simt

o aromă de floare... „mi-am găsit... inima!” două

pene de păun, din clepsidra cu conexiuni magice,

scriu despre regăsire... și câteva foițe de aur cad

din copilăria unei fetițe... Ajna, un fulg de lebădă

neagră, se scufundă în oglindirea stelelor! uităm,

când nu ne mai leagă nimic de lume... și un cod

de bare, la ceafă, ne amintește mereu că există

o taxă pentru orice! „to be or not to be...” plătim,

pentru fiecare om conectat la mortalitate... râde

șarpele? „nu am văzut șarpe râzând!” Cleopatra

doarme pe un pat de petale de trandafiri violet...

„disperarea mea era demnitate...” între alchimiști

și extratereștri, soarele unui tango argentinian...

Romanță de august

și se-aude apa, inima mea de apă... susur, murmur, descântec înfășat în val, mare verde, clocot dulce, cochilie de smarald, cobră din frunze de salvie, lacrimă șoptind prin vise... apă vie, inimă care te crește, strop cu strop și bob cu bob... vino, lună, mă îngână, vino, tu ce îmi răsari peste sânul de isop... în oglinda violet, plouă-ncet și drăgăstos, cu lavandă de smochină și dulceață de sulfină! mult mi-e dor, dar știu să ard, gât de lebădă ce cântă, tot din albul unui calcar, tot din plânsul cel mai alb, disperarea unei zodii cu gheișe de lumină, focul viu rămas la pândă, lângă luna de sidef... fildeș beau, din foc de pară, iasomie mă mângâie... vino, vino, mai aproape... stai, pe umărul exotic, unde vine chiar magia! trece șuierul unui mister, pe o geană de santal! stai... și lasă pasiunea să te bea, să te aducă printre lacrimi de coral... psalm cu valuri de ocean, mozaic fluid purtat prin timp de o mie de șamani! flori de dor, flori cu gust de liliac, Nefertiti pe o transă indigo... „doamna gingășiei, foarte iubită, care liniștește inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare!” ah, inima mea de apă, strigăt cu cele mai multe flori de cireș! sakura, sakura, vechi poem solar cântat la flaut... nimic nu este ca mireasma soarelui de dimineață!

Maktub

bărbatul meu...

pierdut în culorile aurii ale deșertului!

nisipul știe că ceasul morții va începe

povestea despre ultima destinație...

și resemnarea știe că toate drumurile

duc acolo... ultima melodie este despre

bărbatul meu... care a plecat... pare că

merge de bună voie... văd doar vântul

și trandafirii deșertului se rostogolesc

anapoda, ceva nu poate încă pleca...

un galop bate efervescent în inima mea,

de scorpion! amintirea iubirii se desface,

o cascadă ce aleargă prin deșert... apă

ce calcă aprig pe nisipul violet al durerii!

apă și nisip, lupta destinului cu timpul!

a fost scris... un drum în singurătate...

bărbatul meu barbar, un munte de nisip!

Jar mistic

timpul dulce, fâșie portocalie, crescută în livada de portocali, fâșie șamanică ce împarte și leagă în același timp... jumătate om, jumătate animal, amândoi în aceeași barcă... somnul dulce, nisip portocaliu, dintr-un deșert ce imită visele în care moartea este fierbinte, jar mistic, somnul dulce și profund, care și el are o barcă vrăjită, ca și cum lacrimile ar lăsa apa să se transforme în cenușă... mereu vine un spirit și îmi bate la fereastra cea mai ascunsă a inimii... bate și cântă, șarpe rotund, soare care știe secretul lumii... „orice ai face, tot acolo se ajunge – nu există răspunsuri! tot om ești... follow me, follow me, follow me!” când balanța este în echilibru, unde punem greutățile? în partea spirituală sau în partea materială? „Dumnezeu pune în fața noastră toate darurile, văzute şi nevăzute...” timpul dulce, somnul dulce, moartea dulce... când totul devine prea dulce, vrăjitorul știe deja că ești al lui, barca aceea care te leagănă devine o clipă... eternitatea, ușoară ca o clipă! ce ușor este să mori! dulceață din flori de portocal, pocal cu ape venite din transe... și dacă totul este de fapt o vrajă, și dacă totul pare împărțit deja, cine ne salvează de otrava renunțării la luciditate? ce rămâne constant în inima noastră? iedera care duce spre rai... șoaptele ei pure... „ascultă raiul!” doar iedera iubirii îl face pe vrăjitor să se trezească la viață!

Sweet Sahara

rimel și topaz, carusel și turcoaz...
noaptea și vraja, descântecul și karma!
Ama, Alma, Amanda, Adanna, Aaliyah,
Aisha, Ambra, Allegra, Amina, Amira,
clepsidra cu fântâni fără de sfârșit...
bijutierul șlefuiește diamantul cu multă
răbdare... Shema, Sahara, suferința
există pentru că am devenit ataşați
unei anumite forme... păcatul are
o dulceață... sweet Sahara today,
sweet Sahara tomorrow, everyday!
un consumator de droguri trebuie
să mărească în permanență doza!
dar pilula amară așteaptă... și se ia
cu apă săltătoare spre viața veșnică!
tu și eu, sufletul și inima... Ama, Alma,
realitatea... nicio întâlnire cu logica nu
este așa de neagră precum albul ucis
de viscol... totul este viscol, destinul urlă
ca un trecător către altă dimensiune
a ființei! virtualul levitează între ochii
aurii ai infinitului... poeții sunt mereu
deasupra timpului care curge! apele
lor s-au limpezit, s-au înseninat, iar
din transa șubredă a lumii se-aude
murmurul transparent al primei zâne
din legănătorul potir al unei frumoase
lalele galbene... „dacă nu te-aș visa,
aș muri!” Iris, Amaryllis... vis dulce!

Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Daniela Voiculescu

Citește aici poezii din volumele: Anastasis, Wings, Cleopatra

Copyright © 2019 Daniela Voiculescu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.