Argument
vai
mie
vai
mie
tot
ce ating se face scriere
pâinea
apa vinul
și
ţărna
trupul
tău buzele tale părul
și
ochii
o
Doamne până și ochii
geamul
pe care-l spăl
să
văd unde gonesc
ziua și noaptea
vara și iarna
geamul
pe care-l ating
se
face scriere
și
nu știu Doamne
de-i
bine
sau
rău
aerul
se face și el
scriere
aerul
prin care-ți fac semn
cu
mâinile
în
depărtare
și
mă cutremur
cum
vor mai putea respira
cei
care nu înțeleg
scrierea
poeticească
veniți
aș striga
spălați-mă
de sângele meu
de
cerneală
care-mi
curge din degete
voi
cei care nu vă temeți
de
această treaptă de kali-yuga
când
totul se destramă
totul
curge
totul
pare de aceeași culoare
cu
nimicul
uite
pe străzi
sexul
și
moartea
merg
braț la braț
târând
agățate zdrențele nopții
gata
cu sistemele
gata
cu morala
gata
cu lumina asta orbitoare
gata
cu principiile
se
strigă din gâtlejuri de cârciumi
și
eu trec pitulată pe lângă
zidurile
cenușii
mă țin cu mâinile de zidurile
cenușii
care
iată devin scriere
o
scriere cu litere rare
printre
care
din
când în când
câte-un
bețiv îmi strigă
cine
ești tu
bă
gura-mi
aburind tăcere
mi
te cată
mi
te cere
tu
te-ascunzi sub mii de fețe
gura-mi
oarbă
să
le-nvețe
ca
și gustul de nisipuri
vânturate
printre
chipuri
Cântec de izbucnit
în râs
cine
ești tu dar
am
apucat să întreb
rezemându-mă
de tine
cu
mirare
eu
sunt un punct de sprijin
ai
izbucnit în hohote albastre
de
râs
și
tu ești un punct de sprijin
căci
ce ai putea fi
pe
hotarul acesta clătinător
și
subțire
dintre
cuvânt
și
răcoare
ai
râs iar cu hohote limpezi
și
tot mai albastre
rezemându-te
de mine
tot
mai amirositor
a
pământ
Dacă
depărtarea
ți-am
cuprins râzând trupul
în
care strângi colțuroase fărâme
de
stea
și
dacă vorbirea ar putea avea înțeles
ți-aș
spune
închină-i-te
stelei
și
teme-te de ea
cum
și eu aș fugi închinându-mă
dacă
depărtarea ar mai putea avea
înțeles
Oarbă
alegându-mă
îmi
era mai cald în brațele tale
decât
în brațele cântecului
și
chiar decât în căușul orbitei
în
calde cenuși
de-aceea
oarbă alegându-mă din treceri
după
răcoare după asprime după fărâmițare
mă
trimit pe urmele tale
fără
întoarcere
Elisabeta
Bogățan
(n. 14 septembrie 1949, Sânnicolaul Mare): Licențiată în litere, în 1972 la
Timișoara. A debutat cu poezie în revista “Forum”
din Timișoara (1970). Elisabeta Bogățan
a fost distinsă cu numeroase premii și diplome în România, Germania,
Franța, Rusia, Liban. A publicat numeroase traduceri în volum, din limba
franceză (11) și în limba franceză (13), în România sau Franța, precum și studii etnografice și culegeri de folclor. Este
redactor șef al revistelor: Confluențe
literare internaționale, Revista de etnografie, antropologie și folclor. Este
membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Poeților Francezi din
Paris, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Volume publicate:
Gazeluri (editura
Monada, 1996)
Hipnoze (editura
Helicon, 1998, carte distinsă cu Premiul I şi cu Diploma Novalis la Concursul Novalis,
München, 1999)
De
dragoste
(editura Eminescu, 1999)
Zodia
dezlegătorilor de semne (editura Cartea Românească, 1999)
Cântece
de rezemare
(editura Albatros, 2001)
Generația
Ianus
(editura Confluențe, 2005)
Semne
/ Signes
(traducerea în limba franceză E. Bogăţan și Linda Bastide, editura Poètes à vos plumes, Paris, 2007, carte
distinsă cu Premiul I de poezie Poètes à Vos Plumes la Concours International
de Poésie Francophone, Paris, 2008)
Sub
zodii
(editura Tipo Moldova, 2015 și editura eLiteratura, 2017)
Unde/
Où/ Where/Где (Gde) (traducerea în limba franceză E. Bogățan și Linda
Bastide, traducerea în limba engleză de Lia-Dana Bălan, traducerea în limba rusă
de Svetlana Prigotzkaia, editura Poètes à vos plumes, Paris, 2017)
Idile (editura
Timpul, 2017)
Ponts
/ Punți
(editura Sofiana, 2018)
Iubirile (editura
Eurostampa, 2018)
Citește și: Elisabeta Bogăţan - Pierdută-n labirint
Copyright © 2019
Elisabeta Bogățan
Utilizarea integrală
sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.