Lecţia vieţii
Suav, suspină o umbră în tăcere,
Plângându-și soarta’n lacrimi efemere,
Privind cu disperare’n ceruri,
Apoi trecând cu inima prin foc și
geruri,
Zeița viselor de pe câmpii, din vremuri.
Strigându-și jalea, ‘norând izvoare,
Lăsând și râuri tulburi să devină clare,
O stea se stinge pe o punte,
Pierzând a ei lumina sfântă,
Pe un vârf de munte,
În timp ce-n marea depărtare,
Ceva, strigă din piept atât de tare,
Izbind prin vijelii hotărâtoare,
Cu munții-n mare.
O, viața!
Îți iubesc încercările!
Cum poți să rupi într-o secundă
așteptările?
Apoi, cu inima profund rănită,
Mă lași pe-o prispă, sprijinită,
Punându-mi pe-un cuvânt nespus,
Prin amintiri revoltătoare,
Atâtea adevăruri mari, călăuzitoare.
O, viață!
Cu-ale tale mii de chipuri,
Cu vise răsfirate prin nisipuri,
O, viață!
Ce strivești cu pumnul nedreptatea,
Apoi, săruți în zorii zilei tandru,
pietatea,
Lăsând în urma ta parfumul, vanitatea.
O, viață!
Te chem din doruri, te chem din fapte,
Zeița zorilor, dintr-un oraș pierdut al
florilor,
Spune-mi să uit într-un sfârșit mieroase
șoapte,
Arată-mi drumul cel senin și drept
Şi când e noapte!
Ardealul din inima mea
Există un colț de rai pe-acest pământ,
Unde Dumnezeu îşi răspândeşte duhul sfânt,
Unde inima mea se leagănă pe ramuri
aurii,
Şi ciocârlia cântă-n locuri sacre la
copii.
Există un loc de vis, o inima plăpândă,
Pe câmpuri aurii, sufletul mi se
scufundă,
Unde căpiți de fân îşi răspândesc
odorul,
Iar noaptea, îngerii îmi țin în brațe
dorul.
Există un loc plin de mister,
Unde dreptatea are pumn de fier,
Iar cerul oglindeşte lupte vitejești,
Și în păduri de-argint strămoşii se
odihnesc.
Există un loc, unde sufletul îmi zboară,
Se pierde-n frumusețe, pe o cale de
țară,
Unde ascult pădurea noaptea, când foşneşte,
Şi pârâul cu vorbe dulci, când îmi
şopteşte.
Există un loc unde au trăit bunicii mei,
Unde acum se odihnesc părinții mei,
Ardealul meu, acum vreau să-ți şoptesc,
Vorbe de duh, să-ți spun cât te iubesc.
Satul de basm
A fost odată ca-n poveşti,
Un loc de vis și-un suflet de copil,
Unde iubirea viețuia în orice colțișor,
Și două inimi sfinte l-aşteptau cu dor.
Iar dimineața, prin ogradă,
Copilul fugărea purceii, îi punea în
cadă,
Când toți mergeau pe deal la vie,
Se răzvrătea cu puii pe câmpie.
Apoi, din nou ce fericire,
Când îşi julea genunchii în neştire,
Cu prietenii când se juca pe cale,
Şi inima-i zburda de bucurie, înspre
soare.
Iar seara, când căpriţele veneau acasă,
Și toți ieşeau la poartă și pe cale,
Se răspândea şi bunătatea pe la masă,
Când noaptea se lăsa încet, prin vii,
peste izvoare.
Dar într-o zii pe-acel copil l-a părăsit
norocul,
În lacrimi prigonit de-al lui destin, de
un sarcasm,
Un suflet de copil rămas acolo, pe
hotare,
Priveşte încă înspre soare, în satul lui
de basm.
Viața
este o poezie
Stingându-şi setea pe la vreun
izvor,
Zburând în înalţimi şi printre
nori,
Păşind pierdut în gânduri, prin
abis,
Sufletul știe, viața este doar un vis.
Călătorind pe stele singuratice,
Păşind grăbit spre-un ideal suprem,
Şi uneori şoptind cuvinte
enigmatice,
Sufletul ştie că viața este un
poem.
Construind castele efemere,
Rațiunea crede în putere,
Dar totul are-n esență o altă
fire,
Sufletul ştie, viața e numai
iubire.
Atâta bogație şi autoritate,
Atâta râvnă, atâta confuzie,
Dar sufletul rămâne-n pietate,
El ştie, viața este o iluzie.
Jonglând prin înalţimi şi
coborâşuri,
Şi amuzându-se citind vreun vers,
Sufletul zâmbeşte, căci el ştie,
Că va trăi odată, undeva în
univers.
Note
despre mine însămi:
Anișoara
Laura Mustețiu: M-am născut în iunie 1971, în Timişoara. Am fost norocoasă
nu numai să cresc în oraşul florilor, dar şi într-o atmosferă magică,
înconjurată de cărți și de creativitate artistică. Poeziile tatălui meu m-au învaţat că
scrisul nu este numai un talent care mocneşte în adâncul ființei noastre; scrisul
este o revelaţie care lasă amprenta sufletului pe hârtie.
Am terminat Liceul de Filologie Istorie în 1989, după care
am emigrat în Germania. În 1995 am terminat studii economice și mi-am petrecut
cea mai mare parte din viaţă în lumea competitivă al businessului. În 2007 am
urmat studii de Literatură germană și de Journalism în Hamburg. Un articol
aparte, scris în limba germană, este “Timișoara”, un documentar despre istoria, valorile şi schimbările
prin care a trecut oraşul în ultimele decenii. În 2015 m-am mutat în Australia,
iar din 2017 studiez Bachelor of Communication la Universitatea Griffith. Din
2017 scriu poezii și proză romantică în limba engleză, publicate în
writing.com.
În 2018, cu ajutorul domnului George Roca, membru fondator și Președinte onorific al Academiei
Româno-Australiene, una dintre poeziile mele, scrisă în limba română, Lecția vieții, a fost publicată în revista
Confluențe literare. Din 2018 am început să scriu poezii și eseuri
în limba română, publicate în reviste culturale din România şi din străinătate
– Gândacul de colorado, Singur, Armonii culturale, Pro Litera, Climate
literare, Aşi români, Logos şi Agape, Melodium, Confluenţe literare ș.a.
Prin toate încercările și obstacolele vietii, am simțit întotdeauna
nostalgia și dorința arzătoare de a mă întoarce în lumea mea, în lumea cărţilor
și a scrisului. Cuvintele sunt atât de importante; uneori sunt fluturi care ne poartă
visele, alteori sunt scoici care conţin perle prețioase de înțelepciune, iar
câteodată sunt izvoare care revarsă o energie învioratoare în lumea din jurul
nostru. Deşi trăiesc de aproape 30 de ani
departe de ţară, dragostea pentru limba şi cultura româna a fost şi va rămâne o
pasiune pe viaţă.
Volum de poezie publicat: Emoții și Lumină (editura Bibrost, București, 2021)
Copyright © 2019 Anișoara Laura
Mustețiu
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.