Vocea ta
Pianul tace
Pierdute
răsună încă
sunete răzlețe
amintind Nocturnele
Ecoul vocii tale
suspină în mine
murmură
șoapte în acorduri minore
cuvinte ascunse
în trandafiri
serenada ta
m-am dăruit ție
asemeni picăturilor
de ploaie
pământului
m-am prelins
pe corpul tău
umezindu-ți
buzele
în ochii mei
se adună
privindu-te
ploaia din mine
Ceață
Când într-o zi
nu vom mai fi
acei ce suntem,
când într-o zi
va adormi
tot ce gândim,
când într-o zi
pierduți în ceață
ne-am cuprinde,
fiindu-ne doar dorul
ce-l simțim,
când sub un voal
ne va apare viața,
eu voi trăi și-atunci un vis, iubind
fără să-ți uit privirea, ce mi-e dragă
și numele-ți ce-l cânt mereu în gând.
Te voi purta și-atunci ascuns în mine.
Vei fi tăcerea mea, tot ce-am iubit.
În bezna grea, ce fără zgomot vine
- crezând ca ea de-acum ne-a biruit -
în palme îți voi ține strâns obrazul
și-l voi lipi de-al meu mereu, mereu.
Mereu…
vei fi o tainică
lumină,
vei fi
lumina
zâmbetului meu.
Un cer de întrebări
Deasupra mea e un cer de întrebări,
ce își trimite solii-ndepărtare,
înaripate umbreluțe, care
sunt în căutarea unei sărutări.
Captivă rătăcește-n vânt mirarea,
nedumerirea unui gând speriat,
ce-n largul mării ancorat
își cântă ostenit chemarea.
Purtați de briza unui ceas anume,
ne regăsim în mii de păpădii
și lângă mine îmi doresc să fii,
- să îmi șoptești și să îmi spui pe nume -
cu vocea noastră, alungând uitarea,
tu fiind răspunsul, eu... doar întrebarea...
Tango
(staccato)
pas cu pas
în ritm
de dans
te-apropii
strâns
de mine
de dor
înfrânt
trăiești
un gând
ce din adâncu-ți
vine
mă vezi
mă simți
pe-acest parchet
și ochii mei
te ard
(legato)
îmi iei suflarea
când șoptești
al nopții mele
bard
Ploaie de primăvară
când
pe geamul umed al nopții
picăturile saltă
te-aștept
când
lacrimile copacilor
tăcerea ne-o iartă
te-aștept
când
șuroaiele cerului
adânc în noi respiră
în timp ce ochii umezi
ai norilor se miră
te-aștept
te-aștept
în gând
cântul ploii
ascultând
când
când
când
când
când
Julia Henriette
Kakucs, membră
a UCMR-ADA – Uniunea Compozitorilor, profesor de psihopedagogie,
scriitoare, libretistă și textieră de succes. Muzicalurile Pip, copilul
stelelor și Noua poveste a Scufiței Roșii figurează
în repertoriul permanent al Operei din Brașov și al Teatrului Merlin din
Timișoara. Cântecele compuse pe textele sale au primit distincții și premii
naționale și internaționale. Julia Henriette
Kakucs a debutat literar în revista Orizont din Timișoara (1982).
Concomitent cu recitalurile de lirică și muzică susținute în Germania și
Polonia, scriitoarea a colaborat, cu eseuri și poezie, la numeroase reviste
literare, între care Orizont, Jurnalul Bucureștiului, Observatorul (Toronto), Haifa
literară, Isro-Press, Taifas literar, Nautilus, Alchemia și Temeschburger
Heimatblatt. Din opera literară a scriitoarei, amintim, selectiv,
volumele Träumerei (carte bibliofilă de lirică, în limba
germană, 2009), Jurnalul unei emigrații (2010), Ploaia
din mine (poezii și eseuri, 2013) și Cu tine. Solitudini (însemnări,
eseuri, amintiri, 2016).
Citește mai multe poezii aici: Pe secera lunii, Luna nouă, Sur la faucille de la lune
Copyright ©
2019 Julia Henriette Kakucs
Utilizarea
integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.