Ultimul elefant din România care merge
pe bicicletă
definiția tehnică a două roți în
echilibru
ca și roata istoriei tot înainte se
învârte
atunci când lanțul nu e întins e posibil
să cadă
urechile mari îl ajută la mersul prin
oraș
am dat anunț pentru toate grădinile
zoologice
un elefant biciclist e pe străzi și
pedalează
toți nebicicliștii să se retragă în
casele lor
cu trompa poate aspira la o cât mai mare
libertate
mă salută îl salut și pe toată lumea ce
o întâlnește
buna creștere îl recomandă ca fiind un
bun cetățean
să vorbim cu primarul pentru o
distincție rezonabilă
elefant de onoare al minunatului nostru
oraș
trebuie onorat cum se cuvine ca un
rara-elephantus și nu marginalizat!
ființez în trup de OM
și las în vis tot visul
în epicentru mort ego-ul
cutremurul se moare-n trup adânc
de'nchid doi ochi îmi mai rămâne unul
duc versuri nude pe ai cerului grei
umeri
a șaptea coastă înfășurată
în mătase lipicioasă de păianjen
îmi scot săgeata frântă din călcâiul
slab
merg pe lângă carul mortuar râd și
dansez
atracția gravitațională a decedat aseară
alimentez soarele cu lumină
și luna o tratez pe jumătate
amândurora le e foame acolo în burta
universului
ca și Ahile de un călcâi ucis.
trăiesc...
/ deci zbor! și nu e vis...
dacă exist.../ de ce nu zbor?!
m-am deshămat de neființă
evadând din Olimp
trupul la stânga la dreapta ego-ul
între ochi un ochi de ciclop
umeri rotunzi între vers de mătase
o coastă în plus și mă las
picioroange cu degete moarte subit
tumefiate călcâie de aprig nemers
aprind luna despuiată de ea
cordonul ombilical merge până la soare
ca și Prometeu înlănțuit de un munte
mă hrănesc cu pasărea zborului meu!
putrezesc
pe dinlăuntru / părăsit în lacustra singurătate
am uitat să trăiesc
deși uneori / mai mocnește în mine
flacăra vieții aprinsă de dragostea ta
putrezesc pe dinlăuntru / părăsit în
lacustra singurătate
printuri digitale cu zâmbetul tău /
parcurg mucegaiul verde
așezat arogant pe retina învechită
numai tu dezbrăcată în mov / privind
curcubeie...
învăț cum se moare în fiecare zi
(calculând matematic existența lui
Dumnezeu)
lecția predată de tine / în limba
franceză cunoscută doar nouă
lilieci spânzurați de creier, moluște
eclozând din coconi oculari,
mușchii pe ziduri înfipți / cu unghiile
tale în pielea-mi fierbinte
la apogeul orgasmului aproape simultan
nu voi uita niciodată să mor / așa cum
am uitat să trăiesc!
anatomia
cadavrului (2)
cu genunchii rupți mi-a cerut iertare
rugându-mă să îl reprimesc în mine
umbra cadavrului acesta cu oasele
răvășite
într-o altă zi tot frumoasă pe înserat
coastele(zăbrele)în perechi nepereche
ligamente dezcrucișate înfățișate în
trup
da mușchii au făcut ce au vrut mușchii
lor
efecte speciale cu reflexe de rugină
neuronii agățați pe creierul storșit
vor să locuiască cu mine exaltând
simțurile
vreau să iubesc odată cu tine femeile
scârțâieli unse cu scuipat de sub limbă
ochiul meu vede până în tălpi rânjind
inima în sistole și diastole irigă albastru
numai atunci când mi-am văzut sufletul
ieșit
am priceput (fără modestie) ce suflet mare
am!
anatomia
nonpersoanei. / dissolutio persona (1)
anatomia vieții mele trece printr-o mare
criză
telefonul sună și uit să răspund amabil
oasele mele m-au întrebat într-o zi
frumoasă
dacă îmi mai trebuie colivia lor
zăbrelită
ligamentele m-au bântuit încrucișându-se
dezlegate de ele însele și de tot trupul
mușchii au făcut cum au vrut mușchii lor
fără să mai ia în considerație neuronii
doar inima ochii și tălpile mai umblă
terminațiile nervoase se inervau singure
oasele au năvălit în afară înjurând
cartilajele încercau să nu scârțâie dur
gâdilau în tălpi mușchii și retina ternă
inima râde cu dinții frânți în pulsații
sufletul mă imploră să mă ridic și să merg
cârjele roz dau bine unei nonpersoane.
(poezii din volumul Ultimele luni de
viață ale umbrei mele, ed. Alfa, 2011)
Virgil Andronescu (Virgil Nicolae Andronache, n. 28 noiembrie 1972, Turnu
Măgurele): Din 2009 a fost adoptat
de municipiul Brăila. A debutat publicistic în anul 1994 în ziarul Teleormanul
Liber. A publicat poezie, articole de opinie, cronică plastică, eseuri în Teleormanul
Liber, Viorile Zborului, Ecouri Dunărene, Adolescentul, Jurnal Teleormănean,
Univers Teleormănean, Cetatea, Curierul primăriei, Ziarul de Brăila, Meandre,
Gazeta de Lita, Ecouri Dunărene, Convorbiri Literare, Viața Brăilei, Info Est,
Info Brăila, Națiunea, Optimal Media, Inf Zone ș.a. A făcut parte din
cenaclurile literar-artistice “Dimitrie Stelaru” (membru fondator), „Zboruri”, „Panait Istrati’’, „Casa Speranței”
(C.A.R.P. “Ana Aslan” din Brăila). Din 2014, Virgil Andronescu este membru
fondator al Mișcării literare Litera13 și redactor al revistei Litera13
din Brăila.Premiul al-III-lea și Premiul editurii Teleormanul Liber (la Festivalul național de poezie “Zaharia Stancu”, ediția a VI-a, Salcia-Teleorman, 1994)
Diploma Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Teleorman (pentru volumul “Poezii”, 2003)
Diploma pentru cărțile publicate și pentru campaniile umanitare inițiate (acordată de ziarul „Națiunea”, 2012)
Diploma pentru participare (Festivalul Poeților din Balcani, președinte al juriului criticul literar Daniel Cristea-Enache, ediția a VII-a, România-Bosnia Herțegovina, Brăila, 2013)
Distincția EuroPoezia (pentru rezultate meritorii în activitatea literară, în cadul Festivalului Internațional de Poezie EuroPoezia de la Brăila, ediția a V-a, 2020)
Zodia Harfei (editura Teleormanul Liber, 1995)
Cu patria în suflet (editura Națiunea, 2013)
Balcanica (antologia de poezie a Festivalului Poeților din Balcani, ediția a VII-a, Brăila, 2013)
Poezii (postfața Alexandru Marțian, grafica Virgil-Nicolae Andronache, editura Tipoalex, Alexandria, 2003)
Ultimele luni din viața umbrei mele (prefața Mircea Dragnea, grafica Cristina Barbu, editura Alfa, Iași, 2010)
Chipul tău blând coborât din icoane, mă ține strâns sub pleoapă (prefața Tudor Matresu, grafica poeme Cristina Barbu, 2011)
După Dumnezeu, potopul! (prefața Constantin Gherghinoiu, postfața Dumitru Anghel, grafica Hugo Mărăcineanu și Mihai Vintilă, editura Pim, Iași, 2011)
Foaie de observație – Jurnalul unei conștiințe (proză, prefața Viorel Coman, postfața Dumitru Anghel, grafica coperții Virgil Andronescu, editura Pim, Iași, 2012)
Cronica potopului de după Dumnezeu (editura Zorio, București, 2014)
Necropsie lirică (editura Zorio, București, 2017)
Nuclee aforistice (editura Proilavia, Brăila, 2018)
Semne și cuie (editura infoEST, Brăila, 2019)
Levitații și căderi (editura infoEST, Brăila, 2021)
Copyright © 2019 Virgil Andronescu (Virgil Nicolae Andronache)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.