ecouri
sunt o țărancă făcută, nu născută.
țărancă născută era bunica mea.
apa care îmi curge mie pe mâini e doar
umbra apei pe care ea o smulgea cu
ciutura
din măruntaiele pământului.
pâinea pe care eu o frâng pe masă e
numai
năluca pâinii născându-se în covata ei
de lemn.
războiul de țesut unde altădată suveica
ei țesea povești
„de la stânga la dreapta
apoi de la dreapta la stânga”
azi e urzit doar de păienjeni.
pământul de sub tălpile mele s-a
primenit de multe ori
cât timp m-am botezat cu beton și asfalt și plastic
și mi se încolăcesc neologismele pe
limbă
precum șerpii pe creanga de alun,
și chiar și acum, după ani și ani,
când pipăi răsăritul și apusul cu
privirea,
în minte-mi răsună vocea ei
chemându-mă și învățându-mă să mă rog,
și pe amintirea glasului ei sărat de
sudoare și lacrimi
lutul din mine încă se răstignește –
născut, nu
făcut...
născut, nu
făcut...
născut...
[...] și va trece și primăvara asta pe
lângă mine
precum un stol de păsări zburând
nepăsătoare
pe lângă o biserică veche,
atât de veche încât crucea s-a făcut, în
timp,
totuna cu praful rugăciunilor,
totuna cu vântul,
iar tu te vei uita în ochii mei,
căutând în ei umbra cuvântului
și n-o vei găsi, de prea multe zbateri
de aripi [...]
cuvintele nu zboară
și dacă de fapt cuvintele nu zboară?
dacă de fapt ele se lipesc de omul sau
lucrul către care le rostim,
și rămân acolo,
atârnând ca niște ciorchini invizibili,
unii mai stafidiți decât alții?
dacă noi, invers decât șerpii,
în loc să ne lepădăm câte-un rând de
piele
ne punem unii altora pe noi încă un
strat și încă unul
și încă unul,
și nu doar pe noi, ci și pe tot ce ne
înconjoară?
dacă de fapt ne clădim într-una din
silabe unii pe alții
ca pe niște cuiburi –
unele mai mari, altele mai mici,
unele de nuiele, altele de paie,
dar toate lipite cu lut –
iar dumnezeul zburând din noi e ca o
pasăre mare
hrănindu-se cu măduva cuvintelor
noastre?
mărul
era odată un măr pe care omizile
escaladându-l îl desenaseră
cu zeci și sute de fire și
crăpături cenușii cafenii
colilii
adânci precum un sfert și încă jumătate
din perii lor aspri
iar mărul dormea știindu-și fructele în
siguranță
păzite fiecare din ele
de câte un vierme
de câte o molie nenăscută
menită să trăiască doar o zi după
vederea răsăritului
rodea mărul nătâng
mereu doar vieți de fluturi
doar semințe de moarte
doar clipe fugare
fuginde
fugărite mereu de aceeași sfânta treime
a timpului
iar oamenii nemâncându-i fructele
nu știau că trebuie să cadă
ca să aibă de unde să se ridice
nu știau că umbra fluturilor peste umbra
lor
era totuna
Liliana Negoi (n. 1979, Craiova): A locuit în Craiova până la finalizarea studiilor liceale în cadrul Liceului de Artă “Marin
Sorescu”, specializarea muzică. Ulterior, s-a stabilit în București, unde a
urmat succesiv cursurile Facultății de Interpretare Instrumentală și
apoi pe cele ale Facultății de Relații Economice Internaționale. Scrisul
a pătruns ca activitate propriu-zisă în viața sa destul de târziu, mai întâi
prin intermediul poeziilor – primul text a văzut lumina zilei când avea 18 ani.
În jurul vârstei de douăzeci de ani a început să își traducă creațiile literare
în limba engleză, și începând de la vârsta de 24 ani a început să scrie
predominant în limba engleză, îndeosebi poezie. Ulterior însă a revenit la
limba natală, și, cu timpul, proza s-a adăugat poeziei.
În 2010 Liliana Negoi a inițiat primul ei blog, în limba
engleză, Endless Journey, iar un an mai târziu, în 2011, și pe cel în limba română, curcubee în alb și negru, cele două pagini conținând exclusiv creații literare
proprii. Din anul 2013 este activă și pagina Din dragoste pentru artă, dedicată diverselor aspecte ale lumii artistice din
România. O parte a textelor din limba engleză sunt adunate în câteva colecții
(unele în variantă tipărită – Sands and shadows, Footsteps on sand – tanka
collection, Cream of wordflakes, The hidden well, A gathering of lines – iar
altele sub formă de e-book – Croquis – 25 sonnets și Amber drops –
haiku collection), unele dintre ele fiind disponibile pentru lectură pe
pagina Scribd Liliana Negoi. Un alt aspect al activității sale literare este
reprezentat de înregistrări de lectură de poezie, atât proprie cât și a altor
autori, o parte a acestor înregistrări putând fi ascultate pe paginile Soundcloud
Liliana Negoi și Liliana Negoi 1.
Premii:
Premiul al treilea obținut la Concursul internațional de haiku Kusamakura
(Japonia, 2013, cu poemul curtain fluttering –/ bravely surfing on its
waves,/ a small ladybug)
Premiul al treilea la Concursul Peregrinări (ediția a V-a, secțiunea
proză scurtă, 2014, cu textul Jacinta)
Premiul întâi la Concursul Peregrinări (ediția a X-a, secțiunea proză scurtă,
2017, cu textul Sămânța, inclus în volumul Pulberi în vânt și alte
povestiri apărut la editura Singur în anul 2018 ca urmare a
premiului obținut).
Volume publicate:
Aparenta curgere a lucrurilor (colecție de poezii în limba română, editura Pim, 2015)
Pulberi în vânt și alte povestiri (proză scurtă, editura Singur, 2018)
Citește mai multe poezii aici: Liliana Negoi - Iubește-mă, Liliana Negoi - Tăceri de lapte
Citește mai multe poezii aici: Liliana Negoi - Iubește-mă, Liliana Negoi - Tăceri de lapte
Copyright © 2018 Liliana Negoi
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.